Povestea cutremurătoare a unei fetiţe de şapte ani care a murit de rujeolă


Fetița mea, la 10 ani, are două mari slăbiciuni: Johhny Depp și Roald Dahl. Cel din urmă e scriitor, autor, printre altele, al romanului “Charlie și fabrica de ciocolată”. Ultima carte de-a lui Dahl pe care ea a citit-o se numește “Uriașul cel prietenos” și e dedicată unei anume Olivia. În romanul cu pricina, o fetiță și un uriaș se întovărășesc să salveze lumea de la pieire.

“Mama, cine e Olivia?” m-a întrebat Anais. I-am spus că e fetița domnului Dahl. “Aha, cred că Sophie (fetița din carte) e de fapt Olivia și uriașul e Roald Dahl, nu crezi?” I-am zis că da, cu siguranță, prea se înțeleg bine. Ce n-am avut suflet să îi zic este că Olivia n-a trăit decât 7 ani. A murit în 1962, într-o familie iubitoare și bogată, de rujeolă. Da, de pojar, banala boală a copilăriei.

Pe vremea Oliviei nu exista vaccin pentru asta. Copiii făceau pojar, cei mai slabi, mai prost hrăniți și mai săraci, mureau. Câteva milioane pe an. Restul făceau bubițe, niște febră și în general, supraviețuiau. Olivia Dahl asculta cum tatăl ei îi spunea o poveste când s-a simțit amețită. A adormit, părea obosită. În 12 ore, Olivia plecase într-o altă lume, poate cea a uriașilor prietenoși. Ca și atunci, și acum, nu există medicamente care să vindece această boală banală, în schimb noi avem un vaccin sigur, testat în mulți ani, eficient. Domnul Dahl a scris o scrisoare părinților, cu rugămintea să-și vaccineze copiii. Nu pentru binele celorlalți, nu pentru o lume mai bună, nu pentru salvarea universului, ci pentru ca odraslele lor să nu moară ca micuța Olivia.

Suntem o societate ultra egoistă și nu cred că prea curând vom înceta să mai avem obrazul atât de gros. Când eram gravidă în primele luni, prin oraș zburda rubeola. Adulții care se procopsiseră cu ea n-aveau absolut nici o problemă să și-o plimbe în comunitate: “e o boală banală, nu e mare lucru, mă simt bine deja”. Nu contează că, dacă eu mă molipseam cumva de rubeolă, nășteam un copil cu handicapuri grave. “N-o să ți se întâmple tocmai ție” e argumentul suprem în discuțiile despre pericolele biologice. Da, dar dacă o să ți se întâmple ție, cum va fi?

Știu părinți care nu și-au imunizat copiii pentru poliomielită. “Ce folos, dacă boala e oricum eradicată?” La noi, pe plaiurile românești și deocamdată, dar ce te faci dacă într-o bună zi, un microb din Pakistan coboară din avion la București? Sau copilul tău se întâlnește cu un virus din India în aeroportul din Qatar, în drum spre fabuloasele vacanțe în care îl duci? Că după aia îl îmbolnăvește pe al meu e altă poveste, nu te pot obliga să fii altruist, dar dacă tot ești egoist, fii unul deștept. Mai mult citiţi aici.

loading…


Leave a Reply

Your email address will not be published.