Anorexia: caracteristici, simptome si tratament

Este o alterare in care exista o perceptie distorsionata a imaginii corpului. Acest lucru te face sa arati gras, chiar si atunci cand corpul tau este in parametrii normali.

Se caracterizeaza prin restrangerea alimentelor, mai ales daca are un nivel caloric ridicat. De fapt, mancarea este limitata la anumite alimente. In plus, in unele cazuri, ei practica exercitii fizice excesive, intrucat singurul lor obiectiv este sa slabeasca. Pierderea in greutate poate fi treptata. In acest fel, organismul se adapteaza la noua stare de malnutritie.

Anorexie: generalitati

Este posibil ca anorexia sa inceapa in jurul varstelor de 13 pana la 18 ani. Cu toate acestea, varsta medie de debut este in scadere, ceea ce este ingrijorator. De altfel, incep sa apara si cazuri de pacienti cu varsta de 9 si 10 ani. Pierderea in greutate corporala este negata in intregime, deci este inteleasa ca o lipsa de constientizare a bolii.

In general, evolutia sa este de obicei variabila . Adica la anumiti pacienti dezvoltarea bolii este doar partiala si se ajunge la o solutie fara a compromite sfera fizica si psihica. Dimpotriva, in alte cazuri problema devine cronica, cu risc mare pentru viata.

Anorexia, numita profesional anorexia nervoasa, este impartita in doua tipuri:

• anorexie restrictiva. Anorexicele restrictive se remarca prin rezistenta la semnalul foamei, nu folosesc de obicei alte substante precum diuretice sau laxative, pe langa faptul ca nu recurg la binge eating sau purjare.
• epurarea anorexiei. In schimb, acest tip are o oarecare asemanare cu bulimia. Exista un schimb de perioade care merg de la alimentatie excesiva la provocarea de varsaturi sau abuzul de substante purgative. Au tendinta de a folosi binge eating ca o modalitate de a reduce senzatia de foame.

Anorexia: cauzele tulburarii

Geneza anorexiei se face prin diversi factori, printre care se remarca nemultumirea fata de imaginea corporala, coroborata cu dificultatile personale sau sociale. Potrivit cercetatorilor, exista patru factori esentiali pentru declansarea sau predispunerea anorexiei:

• Factorul biologic sau genetic care poarta jumatate din povara dezvoltarii unui comportament alimentar inadecvat.

Ereditatea afecteaza de opt ori mai multe persoane care au o ruda cu aceasta tulburare sau care au un metabolism mai rapid decat alte persoane.

Indicele de masa corporala este, de asemenea, ereditar. In fine, alti factori genetici care contribuie la evolutia anorexiei sunt tulburarile de personalitate, tendinta spre obezitate, vulnerabilitatea emotionala sau tulburarea obsesiv-compulsiva.

• Factorul social : mass-media promoveaza continuu valoarea subtirii ca componenta asociata succesului.

Se stie ca profesiile in care exista o presiune mai mare pentru idealurile de frumusete sunt cele in care imaginea este ceea ce se vinde cel mai mult. De exemplu, modele, dansatoare, femei de afaceri etc.

Exista un nou standard de frumusete care este promovat si mediat la nivel mondial, ceea ce duce la o crestere progresiva a comportamentelor alimentare nepotrivite.

• Factorul familial: problemele familiale sunt adesea strans legate de dezvoltarea tulburarilor de alimentatie.

Dinamica familiei joaca un rol fundamental in anorexie. De fapt, o legatura nesigura ii poate declansa pornirea. Lipsa de comunicare, lipsa suportului emotional, nesiguranta in autonomie, stima de sine scazuta… Sunt situatiile care apar in cadrul nucleului familial care incita probleme de comportament alimentar.

• Factorul psihologic : care provine din ganduri sau idei recurente despre perceptia imaginii fizice, ceea ce duce la ideea de a fi gras, producand un gand obsesiv despre conceptia de subtire.

Anorexie: simptome clinice

Principalele simptome clinice ale anorexiei sunt urmatoarele:

• La femei, amenoreea, ca principala caracteristica a unei tulburari de alimentatie
• La nivel cardiovascular, posibila existenta a insuficientei cardiace din cauza scaderii presiunii si a frecventei cardiace
• caderea parului, unghii slabe
• Oboseala care duce la oboseala constanta
• Anemie
• pubertate intarziata
• Lipsa interesului sexual
• Pierderea musculara si slabiciune
• Leziuni ale creierului
• deshidratare
• Insuficienta renala
• probleme metabolice
• infertilitate

Pe de alta parte, exista consecintele psihologice care sunt de obicei insotite de simptome de anxietate, care includ fobia sociala si tendinta de izolare. De asemenea, in aceste cazuri, sunt de obicei evitate evenimentele sociale in care exista probabilitatea de a manca.

Pot aparea depresie, tulburari de somn, stima de sine scazuta si nesiguranta . In plus, sunt frecvente sentimentele de vinovatie, sentimentele de frustrare sau inutilitate, concentrarea scazuta si tendinta la perfectionism ca mecanism de a cere un control mai mare asupra lor insisi.

Anorexia: criterii de diagnostic

Asociatia Americana de Psihiatrie (APA), ofera urmatoarele criterii de diagnosticare pentru anorexie :

• Restrictionarea aportului , ceea ce duce la o greutate corporala semnificativ scazuta in contextul varstei, sexului, traiectoriei de dezvoltare si sanatatii fizice. Subponderalitatea semnificativa este definita ca o greutate mai mica decat cea minim normala sau, pentru copii si adolescenti, mai mica decat cea minima asteptata.
• O teama intensa de a creste in greutate sau de a deveni obezi. Aceasta teama este persistenta si interfereaza cu posibila crestere in greutate, chiar si atunci cand greutatea este semnificativ scazuta.
• O modificare a perceptiei asupra greutatii , dimensiunii sau formei corpului. Autoevaluare inadecvata cu privire la propria greutate si lipsa de recunoastere a gravitatii subponderii lor actuale.

Subtipul trebuie specificat :

• Restrictiv : In ultimele trei luni, nu ati recurs la episoade recurente de alimentatie excesiva sau purjare (adica varsaturi autoinduse sau utilizarea abuziva a laxativelor, diureticelor sau clismelor).
• Purgativ : in ultimele trei luni, v-ati implicat in episoade recurente de alimentatie excesiva sau purjare (adica varsaturi autoinduse sau abuz de laxative, diuretice sau clisme).

Tratamentul anorexiei

In continuare vom examina in detaliu in ce consta tratamentul anorexiei . Pentru a fi mai usor de inteles, il vom imparti in sectiuni:

1. Generalitati ale tratamentului anorexiei

Inainte de a incepe sa vorbim despre tratamentul anorexiei, trebuie mentionat ca este o tulburare grava si care pune viata in pericol . Prin urmare, este necesar sa se creeze o alianta terapeutica solida cu pacientul, bazata pe empatie, ingrijire pozitiva si sprijin la toate nivelurile.

Cu toate acestea, poate fi foarte complex si frustrant pentru terapeutii incepatori sa lucreze cu persoane care nu isi recunosc boala si au recidive constante in patologia lor. Din acest motiv, sunt necesare abilitati specifice pentru a face fata acestor cazuri, precum si experienta indelungata pentru a face acest lucru corect.

2. Obiectivele generale ale tratamentului anorexiei

Pentru ca este o tulburare complexa, este necesara munca in echipa intre medici, psihiatri si psihoterapeuti. Conform ghidului pentru tratamentul pacientilor cu tulburari de alimentatie, ordinea tratamentului anorexiei este urmatoarea:

1. Restabilirea unei greutati sanatoase. La femei, aceasta presupune reluarea menstruatiei si a ovulatiei; la barbati, reluarea dorintei sexuale si a nivelurilor hormonale normale.
2. Tratamentul complicatiilor fizice. Acestea includ simptome legate de foamete, precum si reactii fiziologice in timpul realimentarii.
3. Motivatie crescuta de a participa la programul de tratament.
4. Educatie psihologica privind obiceiurile alimentare si nutritia sanatoasa.
5. Identificarea atitudinilor, gandurilor si credintelor disfunctionale, conflictelor si sentimentelor care sustin tulburarea comportamentului alimentar.
6. Furnizare de psihoterapie pentru tratarea tulburarilor emotionale legate de alimentatie.
7. Mobilizarea suportului familial si utilizarea terapiei familiale, daca este necesar.
8. Prevenirea recidivelor.

3. Tratamentul anorexiei: procesul de realimentare

Din cauza foametei, scopul initial este restabilirea greutatii. In timpul procesului de realimentare, sentimentele de apatie ale pacientului pot incepe sa se estompeze.

In general, pacientul cu anorexie va fi ingrozit de ideea de a castiga in greutate , asa ca este necesar sa lucreze cu emotiile lor. In etapa de refacere a greutatii vor fi introduse alimente noi cu calorii si nevoi nutritionale suficiente.

Starea fizica a pacientului trebuie monitorizata, deoarece pot aparea complicatii fiziologice in timpul realimentarii. De asemenea, se recomanda un examen stomatologic pentru a evalua daunele cauzate de varsaturi.

4. Tratamentul psihologic al anorexiei

Tratamentul psihologic al anorexiei are urmatoarele obiective de tratament .

1. Intelegeti si cooperati cu reabilitarea nutritionala si fizica
2. Identificati si intelegeti atitudinile disfunctionale legate de tulburarea de comportament alimentar
3. Imbunatatiti functionarea interpersonala si sociala
4. Tratati conflictele psihopatologice si psihologice comorbide care intaresc comportamentul tulburarii

Terapia comportamentala corecteaza eficient preocuparea irationala cu greutatea. In plus, incurajeaza cresterea controlata in greutate prin tehnici de intarire pozitiva. Aceste intariri sunt programate in functie de idiosincrazia fiecarui pacient. Pe de alta parte, planurile de crestere in greutate urmaresc sa castige aproximativ 1 kg pe saptamana.

Odata ce pacientul a castigat greutatea corespunzatoare grupului sau normativ, poate incepe tratamentul ambulatoriu si terapia de familie. Pe de alta parte, medicul psihiatru ar putea prescrie antidepresive in aceasta faza, pentru a spori rezultatele tratamentului.

5. Anorexia si terapia de familie

Terapia de familie este foarte importanta ca parte a tratamentului anorexiei. Implicarea parintilor in recuperarea copiilor lor urmareste urmatoarele obiective principale:

1. Ele vor ajuta la hranirea pacientului prin planificarea mesei.
2. Ei isi vor diminua criticile stiind ca anorexia nervoasa este o boala grava.
3. Vor negocia un nou tipar de relatii de familie, mai deschise si mai putin conflictuale.
4. Ei vor ajuta familia in procesul de dezvoltare a separarii si individuatiei.

Pe scurt, schimbarea tiparelor disfunctionale de comunicare familiala , precum si oferirea de sprijin emotional pacientului, este foarte importanta pentru recuperarea acestuia. De fapt, familia trebuie sa stie ca tulburarea pacientului nu este dintr-un capriciu sau pentru ca acesta vrea, ci mai degraba este o tulburare cu implicatii si consecinte grave asupra sanatatii fizice si emotionale.

Concluzii

In concluzie, am vazut ca anorexia este o tulburare de alimentatie grava. Prin urmare, trebuie tratata de o echipa de sanatate multidisciplinara care sa-i ajute pacientul sa-si recupereze greutatea, echilibrul emotional, obiceiurile si sa-si restabileasca relatiile socio-familiale.

In sfarsit, subliniati ca tratamentul nu va fi scurt sau simplu si ca ar putea avea cicluri de remisiuni si recaderi. Prin urmare, sunt necesare perseverenta si munca continua.