Traian Băsescu condamna recent la reuniunea Partidului Popular European de la Dublin ascensiunea populismului. Dar propriul său partid a dat la sfârşitul săptămânii trecute un recital de populism veritabil.
Au surprins multe lucruri la mitingul PMP de sâmbătă. În primul rând, ambianţa de tip PUNR sau Vatra Românească din anii ‘90, cu steagurile tricolore care copleşeau steagurile partidului şi cu imnuri virile, în orchestraţie brutală. Dintre toate s-a distins ”Noi suntem români”, un cântec care vine până la noi direct din Cenaclul Flacăra şi care, cu toată bunăvoinţa, nu mai poate fi disociat de ambianţa naţionalismului ceauşist cultivată intens de A. Păunescu. Pur şi simplu, Mişcarea Populară l-a plagiat pe Gheorghe Funar cu intenţia vădită de a-i fura alegătorii, deşi nu îi va fi uşor, căci pentru PRM ar putea candida Ilie Năstase.
A surprins, aşadar, absenţa totală a spiritului citadin, a fineţii urbane pe care le promiteau insistent Teodor Baconschi, Theodor Paleologu sau Adrian Papahagi. Între manifestanţii veniţi din diferite părţi ale ţării şi trecătorii bucureşteni nu a existat nicio empatie.
De fapt, tonul a fost dat de directorii de campanie ai lui Traian Băsescu, care au imprimat reuniunii o notă naţionalistă ca nuca-n perete. În contextul discuţiilor recente despre situaţia peninsulei Crimeea, preşedintele insistase mai mult ca niciodată asupra unui subiect nebulos: recunoaşterea provinciei Kosovo. Din tot ce a spus Traian Băsescu, a reieşit teama că România ar putea suferi o pierdere teritorială ca Serbia. Iar, în opinia sa, referendumul din Crimeea ar fi o dovadă că ameninţarea este reală. Diplomaţia românească a părut încă o dată să manifeste o suspiciune dusă la extrem, pe care partenerii săi occidentali nu au înţeles-o niciodată. Citeste continuarea aici
Distribuie:0020