Anul de miere, acela in care electoratul nu isi modifica substantial optiunile, fie pentru ca refuza sa accepte ca s-a inselat, fie pentru este inca prea obosit dupa descarcarea de energie a alegerilor prezidentiale, s-ar putea incheia mai repede pentru Klaus Iohannis decat pentru alti presedinti.
Pentru ca timpurile pe care le traim sunt extrem de complicate si ele nu mai au rabdare cu presedintele.
In chestiunea refugiatilor, considerata pe buna dreptate primul mare test de politica externa al presedintelui, in opinia mea Klaus Iohannis a cazut, cum s-ar zice, intre scaune.
In plan extern a reusit marea contraperformanta de a se plasa in banca nu numai minoritara, ci si nefrecventabila a controversatilor Orban si Fico.
Dupa ce am mers orbeste pana la capat impotriva cotelor obligatorii, chiar stiind ca vom fi perdanti, mai ales dupa fandarea previzibila a Poloniei (tara care ar trebui sa ne fie un exemplu de inteligenta si pragmatism), ca ne place sau nu, facem parte dintre destinatarii avertismentului fara precedent al presedintelui Hollande: „Tarile care nu impartasesc valorile noastre, care nu vor sa respecte aceste principii, trebuie sa inceapa sa isi adreseze intrebari despre locurile lor in Uniunea Europeana”.
Asta nu mi se pare o dovada de consecventa principiala, ci una de profunda inadecvare la realitatile si provocarile lumii contemporane care forteaza o redesenare a UE, proces din care suntem pe cale sa ne autoexcludem.
In plan intern, prin refuzul cotelor obligatorii si, mai ales, prin cramponarea de numarul fix 1.785, presedintele a dat satisfactie si chiar a incurajat un electorat nationalist, care, ma tem, nu intelege mare lucru din ceea ce inseamna, de fapt, constructia europeana si mizele viitorului.
Dar pe termen lung presedintele nu are cum sa mentina multumit acest electorat. Deja s-a vazut acest lucru atunci cand a acceptat fara cracnire 4.200 de refugiati, pe care ne spune ca ii putem gestiona cu usurinta.
A fost un inceput de redresare in extremis, salutara in fata electoratului proeuropean si a partenerilor externi.
Dar pentru electoratul nationalist pe care l-a incurajat initial prin pozitia sa, Klaus Iohannis a transmis un mesaj de slabiciune, de neputinta chiar, foarte pagubos, si, chiar mai grav, a amplificat reactia antieuropeana, transmitand explicit sentimentul ca am fost fortati impotriva vointei noastre.
CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
loading…
