Drama reală a unei femei: „I-am făcut SEX oral şi tot mă înşală”

„Fac parte dintr-o familie cu frica lui Dumnezeu, care m-a crescut în spirit creștin și nu m-a lăsat să apuc pe căi prea libertine. M-am căsătorit la 22 de ani cu un bărbat pe care am considerat că mi l-a hărăzit Dumnezeu și o vreme am fost fericită.

Părinții mei l-au plăcut de prima dată și credeam că va fi omul cu care o să-mi legăn nepoții pe genunchi la adânci bătrâneți.Însă după trei ani de căsnicie am aflat pentru prima dată că m-a înșelat. Întâmplător, s-a scăpat o rudă care îl văzuse într-o anumită împrejurare, cu altcineva. La vremea respectivă aveam deja un copil de un an și deși am fost devastată de veste, familia mea și mama în special m-au sfătuit să tac și să iert. Pentru că așa sunt bărbații. Așa am făcut.Am pus familia mai presus de mândria de femeie, deși am sângerat în mine ori de câte ori se făcea seară și ne băgam în pat împreună, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu înțelegeam cum poate să fie atât de duplicitar, să fie și cu mine, și cu altele.Într-o altă zi, după aproape un an de la asta, l-am prins chiar eu că se uita pe calculator la niște scene porno. Am încercat să nu par prea șocată și să discut normal cu el. L-am întrebat dacă îi lipsește ceva în căsnicie de simte nevoia să completeze. Așa am ajuns să-i spun de fapt și că știu că mă înșelase. A admis, parcă un pic cu regret și privindu-mă suspicios că nu i-am reproșat nimic până atunci. Adevărul e că aș fi vrut să-i scot ochii, așa pornire sălbatică aveam în mine la momentul ăla. Dar Dumnezeu mi-a dat puterea să mă comport cuminte și să fac față situației.Încurajat de liniștea mea și de tonul discuției mi-a spus ce şi-ar dori. Că viața noastră sexuală nu este așa cum ar vrea-o el. Că simte nevoia unor „picanterii” pe care este dispus să mi le arate, să mă învețe, dacă nu le știu, pentru că așa fac toți bărbații cu femeile lor. Că nu e ceva ce contravine voinței Domnului.M-am supus. De data asta nu am mai vorbit cu nimeni, ceva îmi spunea că dacă i-aș povesti mamei nu ar fi bine. Așa că am zis să-mi urmez bărbatul și în pat, ca și în viață. În fond îl iubeam și nu aveam de ce să mă tem. Mi-e rușine să vă spun ce mi-a făcut de atunci, și cred că mi-ar fi rușine să spun oricui. Dar am răbdat și am făcut ce mi-a spus el să fac. Mi-a arătat și niște filme, apoi mi-a zis că ar trebui să-i imităm pe oamenii ăia din film. Nu am putut să fac tot ce era în filme, dar am făcut sex oral. Mi-am călcat pe senzația de jenă și de scârbă și am făcut asta. Lui i-a plăcut teribil. M-a învățat cum să fac și m-a ghidat tot timpul. Iar la final m-a privit ca și când mă vedea pentru prima dată, cu alți ochi. A fost pentru prima dată când l-am văzut că se uită la mine cu dragoste. Mi-a spus că acela este supremul gest pe care-l puteam face pentru el și că este ceea ce lui îi place cel mai mult pe lume.Am crezut că abia atunci soțul meu m-a iubit. Și mai ales eram sigură că de atunci încolo nu ne va mai despărți nimic, pentru că îi oferisem tot ceea ce-și dorise. Totul era acasă, nu trebuia să mai caute la altele.Din păcate m-am înșelat. La câteva luni după ce ni s-a născut al doilea copil, după cinci ani de căsnicie, am aflat că mă înșela din nou. Cu o fetișcană de la el de la serviciu. De data asta nu am mai tăcut și l-am întrebat cu amărăciune de ce? De ce dacă eu i-am oferit totul acasă mai are nevoie să umble pe alături și să ne distrugă familia? Mi-a răspuns ridicând din umeri că așa sunt bărbații. Nu înseamnă că pe mine nu mă iubește, sau că vrea să-și părăsească familia. Ci că are nevoi pe care, dacă poate, și le satisface.Acum sunt într-o stare confuză. Mama îmi spune că nu trebuie să renunț la o familie frumoasă, să îi privez pe copii de tatăl lor, doar pentru niște fufe. Dar ea nu știe tot. Nu i-am spus ce v-am scris aici. Pentru că mi-e rușine să spun ce am făcut cu soțul meu în pat. Și degeaba. Dar am nevoie de o îndrumare. Mi-e rușine să merg și la preot să-i spun asta. Mi se pare că parcă m-a bătut Dumnezeu, că am nesocotit niște principii de viață sănătoasă, crezând că o să îmi păstrez așa fericirea, și uite că nu am reușit.Și nu știu ce să fac, încotro să apuc și ce decizie să iau. Oare merită un astfel de om să mai rămân lângă el? Oare merită păstrat un bărbat pentru care soția lui face totul, călcându-și pe toate credințele și principiile, în timp ce el înșeală mereu? Eu cred că asta e o boală care nu se vindecă. Și parcă refuz să cred că toți bărbații sunt așa. Sau oare mama și el au dreptate?

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.

sursa: eva.ro

AbonareDistribuie:0000