Fostul căpitan al naţionalei României, Cristi Chivu s-a retras începând de astăzi din activitatea de fotbalist profesionist. Românul şi-a reziliat contractul cu formaţia intaliană Inter Milano. Motivul pentru care fundaşul a terminat-o cu fotbalul este de ordin medical, Chivu era accidentat la picior din luna august a anului trecut.
Vestea că sportivul şi-a încheiat cariera de fotbalist profesionist a fost anunţată şi pe siteul oficial al celor de la Inter:”Îi mulţumim lui Cristi Chivu pentru 7 ani formidabili”, a notat siteul echipei din “cizmă”.
La Inter, Chivu a evoluat în 115 meciuri, marcând 3 goluri. A câştigat 3 titluri, două Cupe ale Italiei, două Supercupe, Liga Campionilor şi un Campionat Mondial al Cluburilor. Înainte de Inter Milano, Chivu a mai evoluat la Reşiţa, Universitatea Craiova, Ajax Amsterdam şi AS Roma.
Cristi Chivu a postat pe pagina personală de facebook o scrisoare prin care îşi anunţă retragerea:
“Sunt trist şi fericit, râd şi plâng totodată şi mă încearcă un sentiment de satisfacţie pe care nu-l pot descrie în cuvinte. Fotbalul mi-a oferit ceva ce îmi va servi toată viaţa. M-a invăţat ce înseamnă pasiunea, ce reprezintă curajul, sacrificiul. Toate astea sunt o punte între visuri şi realitate. Ştiu cine sunt, ce sunt, ce am făcut, cum am făcut şi vă pot spune că a fost o călătorie plină de provocări. O călătorie în care nu am renunţat la visuri, nu am abandonat lupta cu provocarile pe care destinul mi le-a aşternut în cale. Le-am înfruntat plin de convingere că voi reuşi, că voi trece mai departe, că într-o zi îmi voi privi copiii şi cu o îmbraţişare îmi vor mulţumii. Atât şi nimic mai mult.
Mulţumesc părinţilor mei pentru educaţia pe care mi-au oferit-o. Acum 24 de ani am început o călătorie motivat de o persoana care mi-a fost model şi sursă de inspiraţie. Ne-a părăsit 8 ani mai târziu şi am crezut că pentru mine totul s-a terminat. Aveam 17 ani. A fost tatăl, antrenorul, prietenul şi cel mai mare critic al meu.
Este prima persoană căreia vreau să-i mulţumesc pentru că în toţi aceşti ani l-am simţit lângă mine mereu. Am încercat să fiu ca el, să fiu demn, curajos, ambiţios, corect aşa cum m-a învăţat. Îainte de a fi ceva, am încercat să fiu OM. Aş fi avut nevoie de tata mai mult decât cineva şi-ar putea imagina, decât, probabil, s-a gandit el în scurta noastră călătorie prin această lume.
Mulţumesc tuturor antrenorilor cu care am început, celor cu care am colaborat de-a lungul timpului şi despre care pot spune că au fost o sursă de inspiraţie continuă pentru mine.
Mulţumesc cluburilor la care am activat pentru că au avut încredere în mine şi pentru că mi-au oferit posibilitatea de a creşte în ţări si în oraşe diferite învăţând să devin o persoană mai buna. Mulţumesc tuturor suporterilor de la echipele la care am activat pentru că fără susţinerea şi fără pasiunea lor fără margini, succesele noastre nu ar fi fost posibile. Am respectat şi onorat istoria şi tradiţia clubului pentru care activam.
Mulţumesc staff-ului medical, doctori, fizioterapeuţi, pentru sprijinul lor moral, pentru întelegerea pe care au avut-o în ceea ce mă priveşte, pentru că m-au suportat, dat fiind faptul că am fost un record-man al accidentărilor. Dacă îmi permiteţi şi sper că mă întelegeţi, vreau să-i mulţumesc în special medicului şi prietenului meu, Franco Combi. Fără el nu aveam onoarea de a scrie aceste rânduri.
Mulţumesc tuturor celor care nu apar în faţă, dar care au un rol important în bunul mers al unei echipe de fotbal, oameni apropiaţi, cu care interacţionăm zi de zi, şi care încercau să ne facă toate mofturile: magazioneri, bucătari şi tot persoanlul de întreţinere. Cu respect, admiraţie şi în loc de “Bonjour” rămâne “Au revoir”.
Nu în ultimul rând, vreau să-i mulţumesc soţiei mele, Adelina. A renunţat la visurile ei pentru a fi alături de mine, am crescut împreună printre străini şi am depaşit momente grele. Ea este cea care m-a susţinut şi înţeles în cele mai grele momente, mi-a oferit dragoste, linişte şi familia la care am visat. Le mulţumesc fetelor mele, Anastasia şi Natalia, care au avut grijă să nu fiu niciodată trist şi să uit de orice suparare. Ele trei sunt mai presus de orice satisfacţie profesională pe care am avut-o sau o voi avea în viaţă.
Am intrat în această lume tânăr, în linişte, visător şi plin de ambiţie şi ies cu ceva fire albe, multe cicatrici şi cu convingerea că inima mea e la locul ei chiar, daca am pus-o de fiecare dată la dispoziţia echipelor la care am jucat. Tată, sper că eşti mândru de omul care am devenit. Este sfârşitul unei calatorii… şi începutul, pentru restul vieţii mele!!!”.
Marius Ghencea
Distribuie:15020
