Observ, cu tristețe, că foarte mulți oameni au valori diferite în privința modului în care judecă și cântăresc valoarea banilor pe care îi plătesc în schimbul anumitor lucruri. Unii oameni dau, cu o lejeritate debordantă, sute de lei lunar pe țigări. Alții (sau chiar, de multe ori, aceeași) dau, cu aceeași ușurință, alte sute de lei pe alcool. De asemenea, foarte mulți oameni, odată ajunși, spre exemplu, într-un hipermarket, se transformă, instantaneu, în specimene al căror comportament îi lasă, rapid și sigur, fără bani în buzunar sau pe card, încărcându-i, în schimb, cu o mulțime de produse total nefolositoare și, de cele mai multe ori, profund dăunătoare sănătății. Mai mult decât atât, dar, în general, în ceea ce privește supraestimata “distracție”, în toate formele pe care le îmbracă aceasta în zilele noastre, mult prea efemeră și fără nicio legătură cu adevăratele bucurii pe care ni le oferă viața, oamenii sunt, din păcate, exagerat de largi la pungă. Nu-i așa că ați observant și voi lucrurile astea?
Ce fac oamenii cu cărucioare pline, până la refuz, cu tot felul de produse frumos ambalate și colorate, conținând, pe post de ingrediente, o serie de denumiri cu rezonanță chimică, artificială, despre care nu au auzit niciodată și despre care nu știu, efectiv, nimic? Cum e posibil să plătească bani grei și să mânce apoi niște produse cu un conținut totalmente necunoscut lor, menite doar a le hrăni dependențele, frustrările și neajunsurile afective, pricopsindu-i, în plus, mai devreme sau mai târziu, cu felurite boli grave? De ce își dau oamenii cu atâta ușurință banii munciți din greu, doar pentru că așa le spune, direct sau indirect, societatea, reclamele, televiziunile, prietenii sau chiar necunoscuții de pe rețelele de socializare? În schimb, când vine vorba de lucruri esențiale, de o importanță vitală pentru oameni, aceștia devin, dintr-odată, mult mai rezervați și chibzuiți. CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
loading…
