“Boala civilizaţiei” sau “boala ficatului gras” afectează între 20 şi 30% din populaţia ţărilor dezvoltate. Adesea asociată cu supraponderabilitate, obezitate şi cu un conţinut bogat în grăsimi la nivelul celulelor hepatice, aceasta este cunoscută ca steatoza hepatică .
Aproximativ trei din patru persoane obeze prezintă şi steatoză hepatică, afecţiune asociată, adesea, şi cu hipertensiune arterială, cu valori crescute ale colesterolului şi trigliceridelor sau cu diabet. De asemenea, steatoza hepatică este un puternic factor de risc pentru declanşarea bolilor cardiovasculare, faţă de care s-a identificat o relaţie de agravare reciprocă.
Alcoolismul este un alt factor important care conduce la apariţia steatozei hepatice. Această afecţiune este printre primele semnele ale degenerării stării de sănătate în cazul alcoolicilor cu un consum moderat. În cazul consumatorilor “înrăiţi”, complicaţia hepatică a alcoolismului se concretizează sub forma cirozei.
Fără simptome în faze incipiente
Steatoza hepatică este cu atât mai periculoasă, cu cât, în fazele incipiente, afecţiunea este asimptomatică, putându-se dezvolta, de aceea, până la forme cu multiple complicaţii. De altfel, unul dintre patru pacienţi cu steatoză hepatică evoluează către etape mai grave ale afectării ficatului.
În cele mai multe cazuri, steatoza hepatică este diagnosticată cu prilejul altor investigaţii medicale. Primul semn de steatoză hepatică este observarea acumulării de grăsime la nivelul celulei hepatice, în cazul ecografiei abdominale.
Pe masură ce afecţiunea avansează, apar şi o serie de manifestări exterioare. Oboseala şi lipsa poftei de mâncare sunt două dintre acestea şi ţin de instalarea unei stări generale proaste. Acestora li se adaugă senzaţia de greaţă şi vărsăturile, durerile abdominale, precum şi scăderea în greutate.
Identificata în fazele incipiente, steatoza hepatică este complet reversibilă, iar buna funcţionarea a ficatului poate fi redobândită complet. Pentru aceasta, persoana afectată trebuie, printre altele, să respecte un regim igieno-dietetic. Greutatea corporală trebuie redusă până la sau menţinută în limite normale, pentru vârsta şi înălţimea sa sau cât mai aproape de aceste valori.
De asemenea, importantă este păstrarea unor valori medii ale trigliceridelor, ale glicemiei şi ale colesterolului. Alimentaţia este un alt factor care trebuie supravegheat, pentru ameliorarea steatozei hepatice, printr-un aport constant şi suficient de legume şi fructe proaspete, pentru o hrănire adecvată a organsimului. Din alimentaţie, trebuie eliminate grăsimile de origine animală, carnea roşie precum cea de porc sau de oaie şi mezelurile.
Nici gălbenuşul de ou, lactatele de provenienţă ovină sau alimentele prăjite, afumate ori cu conservanţi nu sunt recomandate pentru persoanele cu steatoză hepatică. Stresul contribuie la agravarea afecţiunii, de aceea, situaţiile tensionate trebuie evitate. Programul sănătos de viaţă trebuie completat, de asemenea, şi cu exerciţii fizice şi un somn profund, de calitate, care să contribuie la urmarea unui ciclu activitate – odihnă cât mai adecvat.
O altă abordare a tratamentului steatozei hepatice este prin suplimente alimentare naturale. Cea mai importantă funcţie a ficatului este metabolizarea componentelor alimentelor la nivelul tubului digestiv şi sinteza unor noi forme ale nutrienţilor, pentru a fi folosite de organism.
Tulburarea metabolizarii grăsimilor este cauzată de rezistenţa receptorilor insulinici, fenomen frecvent în cazul steatozei hepatice. Dacă funcţionarea ficatului este afectată şi acest proces suferă dereglări, celulele hepatice vor reţine un nivel ridicat de grăsimi, apărând, astfel, “ficatul gras”.
Distribuie:61100
