Mă uit la reclama aia la nu’ş ce borş la plic, şi care se termină cu afirmaţia voioasă a unei soţii care spune „zi după zi, ciorbă după ciorbă”. Pe bune? Faci o ciorbă pe zi? Eşti o femeie pe cale de dispariţie…
Nu-s nici misogin, nici adeptul ideii că femeia trebuie să stea la cratiță. Fac curat, spăl vase, duc gunoiul, repar ce e de reparat, plătesc facturi, umblu cu actele prin birocrații de temut. Singurul criteriu după care am împărțit, toata viața, sarcinile casnice cu o femeie a fost timpul. Adică, cine are timp face, iar cel ocupat își vede de ale lui, indiferent care e bărbatul şi care e femeia. Cu excepţiile „tehnice” de rigoare.
Eu, de exemplu, nu fac mâncare. Nu știu să fac și sunt incapabil să învăț. Știu să gătesc doar ouă ochiuri, salată de roșii și supă la plic. Da, e lamentabil, gătesc ca o fetiță de 4 ani, dar atât pot. Știu oameni care nu reușesc să învețe să meargă pe bicicletă toata viața, alții care nu pot învăța o limbă străină. Eu cred că sunt invalid cu gătitul.
Am gătit o dată, băut bine, pe la miezul nopții. Am făcut o friptură perfectă, niște legume la tigaie și un sos demențial, de-mi spunea tipa a doua zi “Adu-ți, te rog, aminte, cum l-ai făcut. Te rog!!!!”. Nu mi-am adus aminte. Palinca din cap gătise, nu eu. Și eram mega-rangă, băutura preluase controlul complet, nu țin minte nici ce-am facut dupa cina aia târzie… Cred ca am făcut bine, dacă tipa a rămas până a doua zi…
Citește continuarea pe Catchy.ro
loading…
Abonare
Distribuie:0000
