Contrar aparențelor, femeile fac copii… din egoism. Da, știu. Îmi veţi sări în cap cu vehemență și indignare. Ca să vă mai temperez un picuț, am să vă informez respectuos, că NU generalizez. E bine așa? Mulțumite?
Cum vă spuneam, femeile fac copii din egoism. Desigur ca și-i doresc. Uneori atât de mult, încât sunt capabile de riscuri și sacrificii inimaginabile. Când o femeie vrea să devină mamă, absolut nimic nu-i mai poate sta în cale.
Femeile își doresc copii, pentru că natura le-a setat astfel. Unora, multora, puțin le pasă dacă bărbatul își dorește copii şi să devină tată. Iar dacă natura nu îi permite ei sau lui, femeia e dispusă să îndure orice ca să-și atingă scopul.
Ele VOR și cu asta basta!
Vor pentru că acel copil e AL LOR. În viața asta nu avem nimic al nostru. Totul este cu împrumut. Însăși viața. Dar ființa care ne crește în pântec, ne dă sentimentul că ne aparține, pentru că, fară ajutorul trupului nostru (deocamdată), ea nu ar putea exista şi veni pe lume. Când îţi ții prima oară copilul la piept, îți dai seama că așa, în felul acesta, nu ai mai iubit niciodată. Că în tine se află atâta iubire pe care nu aveai cui să o dăruieşti, încât ți-ar fi putut fi fatală.
Femeile vor copii pentru că numai o fiinţă fără apărare şi dependentă de ele cum e copilul poate suporta o iubire atât de mare, de totală și de necondiţionată. Orice altă fiinţă, dar mai ales bărbații, s-ar simţi sufocată de atâta iubire, grijă, atenţie, pupici, cicăleală, drăgalășenie, control și necondiționare.
Femeile vor copii ca să-și marcheze teritoriul, sperând că tatăl copilului va fi și partenerul lor de viață, pentru totdeauna. Vor copii, ca să aibă sentimentul că sunt de neînlocuit.
Vor copii ca să aibă o slujbă cu normă intreagă, de unde e cam greu, dacă nu imposibil, să le dai afară.
Vor copii ca să se victimizeze şi să-și justifice „sacrificiile” și existența. CITEȘTE AICI CONTINUAREA ARTICOLULUI.
loading…
