Când te-am cunoscut, m-ai privit de parcă mă cunoşteai, nu uit privirile, cred că mă cunoşteai din căutările prin tine, prin lume, prin mine. Nu m-am întors din drum, apoi, trecuse ceva timp, eu veneam cu maşina, tocmai încercam să parchez, căutam din ochi un loc, tu ai coborât din maşină, aveai haina pe umeri, am pus frână, uşor, dar m-am întors cu totul după tine, era primăvară, primăvara trecută, vântul îţi sufla în păr, erai frumos şi am simţit ceva ce nu am simţit demult, fior de primăvară, emoţie de luna mai, un ghiont la inimă. Maşina necontrolată, uitată din mâinile mele, a intrat în bordură, cu putere, a fost o zgâlţâitură destul de puternică. Se presupune că trebuia să mă trezesc, să înţeleg de atunci, să-mi dau seama că Dumnezeu îmi pregăteşte ceva. De pe trotuar, un bătrân, îmi făcea semn cu bastonul, văzuse şi privirea mea întoarsă spre tine, văzuse şi scuturătura, zâmbea larg, semn că înţelegea primăvara care începea în mine.
CITEȘTE CONTINUAREA AICI
loading…
