Eram pregatit sa scriu ceva despre patriotismul azi. Ce mai inseamna a-ti iubi tara intr-o Europa ravasita de crize identitare, lovita de teroare si, inevitabil, amenintata de revirimentul xenofobiei, de ura si nationalism primitiv. Toate acestea sunt teme de reflectie importante, dar noua ne lipseste parca altceva. Ne lipseste un anumit prgamatism cand ne raportam la tara in care ne ducem zilele. Cum poti sa iubesti o tara ca Romania, plina de patrioti de parada, fara sa ingrosi randurile nationalismului gaunos sau interesat?
Ce relatie afectiva mai putem avea cu un spatiu mult prea nefunctional, cam sarac si fara mari perspective? Cum ne putem iubi tara cand fugim in fiecare zi de ea si gasim mereu mai multe motive sa ne detestam statutul de romani?
Raspunsul la aceste intrebari complicate l-am primit fara sa-l cer de la un amic mai indepartat, un bun profesionist, care ma ajuta sa ma mai repar uneori. Mi-a spus asa, fara legatura cu Ziua Nationala si fara sa-mi ceara ceva anume: „Nu suntem toti romanii niste prosti. Ma scuzati ca va scriu insa nu am prea multi prienteni in tara la care sa ma mandresc. Am scris o carte anul acest la Springer cu niste colegi din Zurich eu fiind primul autor si a fost cea mai bine vanduta carte la congresul European de Radiologie din Viena! Sunt singurul roman care a ajuns sa aiba o astfel de apreciere.” CITESTE AICI CONTINUAREA ARTICOLULUI.
loading…
