Nu, n-a fost ăsta care tocmai s-a dus. Şi nici vreun altul din epoca recentă, deşi de-a lungul vieţii am participat la unele care s-au lăsat cu chestii despre care n-aş putea sa povestesc în public. Nu, frate, cel mai mişto revelion din viaţa mea s-a petrecut pe când aveam 11-12 ani. Vă povestesc acuş şi o să-mi daţi dreptate.
Venisem la Bucureşti, cu ai mei, care se întâlneau cu nişte prieteni de aici, pentru golăneala de sfârşit de an. Treaba e că adulţii făceau petrecerea la nu ştiu ce restaurant, aşa că m-au plasat acasă la unul dintre ei, împreună cu cei doi copii ai gazdei. Unul de aceeaşi vârstă cu mine şi celălat mai mare, care trebuia să aibă grijă de noi.
Sper că realizaţi că la nici cinci minute după ce ultimul adult părăsise apartamentul, fratele mai mare a zbughit-o şi el pe uşa. Şi pe bună dreptate, doar nu era să stea să-şi blesteme zilele făcând revelionul cu doi mucoşi. CONTINUAREA PE BLOG
loading…
