Scris de Valentin Vasilescu, analist militar, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.
Rusia stia de la bun început ca sistemele de supraveghere aeriana si cosmica ale NATO sunt în masura sa monitorizeze întreaga activitate a avioanelor militare ruse bazate în Siria. Prin avioanele de cercetare americane RC135, cele britanice Sentinel R1, aeronavele AWACS si dronele ( avioanele de cercetare fara pilot ) Predator, dislocate la granitele Siriei, se puteau intercepta : traficul radio în retelele rusesti, numarul si tipul aeronavelor, traiectul de zbor, tipul de arme folosite, tintele vizate din rîndul gruparilor rebelile si locatia lor. Mai ales ca multe din gruparile rebele din Siria sunt înarmate si sprijinite de SUA si exista posibilitatea avertizarii lor în timp operativ.
Mass media a prezentat pe larg tipurile de bombardiere rusesti care actioneaza în Siria, armamentul cu care sunt dotate si rezultatele loviturilor lor aeriene. Cele mai sofisticate ”arme secrete” ale rusilor, cele cu ajutorul carora au cîstigat suprematia, în ceea ce priveste razboiul radio-electronic ( Electronic warfare -EW), au ramas învaluite în mister. Învaluit în mister a ramas si redutabilul sistem rusesc de culegere si prelucrare a informatiilor. Ambele categorii de arme constiuind complexul automatizat C4I ( Comanda, Control, Comunicatii, Computere, Informatii si Interoperabilitate ) pe care rusi si l-au creat în Siria. Cu ajutorul caruia identifica tintele de bombardat, le repartizeaza pe tipuri de aeronave si totodata împiedica NATO sa descopere ceva din modul de operare al rusilor. În abesenta unui minim de informatii, NATO nu poate declansa contramasuri electronice ( ECM ) eficiente împotriva rusilor în Siria.
Mijloacele de razboi electronic rusesti terestre, navale si aeriene aduse în teatrul de actiuni militare din Siria permit monitorizarea întregului spectru electromagnetic pentru a localiza emitatoarele inamicului si a le bruia. Razboiul electronic s-a extins în zilele noastre de la bruiajul comunicatiilor, la bruiajul radarelor si a mijloacelor electrono-optice de supraveghere. Echipamentele moderne generînd contramasuri inclusiv în spectrul vizibil, infrarosu sau laser, utilizat de mijloacele de supraveghere electrono-optice aeriene sau cosmice ( IMINT ) ale concurentilor Rusiei în anihilarea ISIS. Pentru a-si proteja dispozitivul de mijloacele de cercetare ale NATO, rusii au dislocat în Siria, mai multe sisteme Krasukha-4. Avioanele rusesti Su-24, Su- 25, Su-34 au fost echipate cu containerele de bruiaj SAP-518/ SPS-171 si elicopterele Mi-8AMTSh cu Richag-AV. La acestea s-a adaugat nava Priazovye( din clasa Vishnya ), apartinînd Flotei ruse a Marii Negre care a fost dislocata în marea Mediterana, în apropierea coastei siriene. Nava fiind specializata în bruiaj si în culegerea de informatii de tip SIGINT si COMINT ( interceptarea tuturor retelelor de comunicatii ).
Krasukha-4 este un echipament de banda larga mobil, montat pe sasiu 8×8 de tip BAZ-6910-022, care bruiaza radarele de supraveghere de pe satelitii militari, radarele bazate pe sol, cele aeriene de tip AWACS si cele montate pe avioane fara pilot ( drone ). Krasukha-4 este singurul sistem capabil de a bruia satelitii de spionaj americani din familia Lacrosse / Onyx. Acesti sateliti evolueaza pe orbita terestra joasa si sunt dotati cu echipament SAR (Synthetic Aperture Radar) care le permite sa penetreze atît stratul de nori, cât si solul terestru sau peretii cladirilor, având o rezolutie de 20 cm.
Care au fost consecintele masurilor de razboi radioelectronic aplicate de rusi în Siria ? Echipamentul Krasukha-4 dispus pe baza aeriana ruseasca Hmeymim ( guvernoratul Latakia ) creaza un scut de invizibilitate pentru obiectele din aer si de la sol cu o raza de 300 km.
CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
loading…
