De câteva nopţi vii mereu la mine. Mă pun în patul cald şi cred că m-au lăsat. Nu apuc să mă aşez pe cearşaful de mătase şi simt cum mă învălui. Începi de la gât, uşor spre tâmple iar apoi la ceafă.
Îmi tai respiraţia. Mi-o accelerezi.
Transpir, iar tu te încolăceşti în jurul gâtului meu . Nu pot să vorbesc, iar pielea mi se udă complet. Mă scald în propria transpiraţie şi cu continui să te plimbi prin trupul meu. Urechiile îmi ţiuie şi capul mi se întârte. Nu ştiu dacă mai rezist. Nu te mai vreau.
Brusc mă cuprinde un aer rece şi fiori îmi trec prin tot corpul. Tremur. Mă faci să tremur. Până şi pielea mi-e mai sensibilă acum şi încă mă dor toţi muschii. Mă învârt în pat şi încerc să te alung. Eşti de prea mult timp aici.
Mă ridic şi cald desculţă pe gresia rece. Surprinzător, asta îmi face bine. Pregătesc un ceai şi-l umplu cu miere şi lămâie. E a cincea noapte de răceală. Nu mai rezist.
AbonareDistribuie:0000Like this:
Like Loading…
