Interviu despre blogging și blogosferă cu Cristian Szilvassy, unul dintre bloggerii cu cea mai mare vechime din blogosfera românească.

1. Cum ați defini blogging-ul, blogosfera românească?

În primul rând, cred că ar trebui definit termenul de blogger. Blogul s-a născut din dorința de exprimare a persoanelor fizice, ca un fel de jurnal, mai mult sau mai puțin intim. Blogul a fost, încă de la  început, doar o formă de exprimare accesibilă oricui, un mod de socializare într-un grup restrâns, de obicei bine definit.

Ca mai în toate domeniile, în România s-a dezvoltat rapid un fenomen care nu fusese prevăzut: bloggingul a devenit o meserie. Și problema mea este fix cu acei oameni care trăiesc din blogging. Pe ei îi numesc eu bloggeri-pișcotari.

De ce? Pentru că în România, bloggingul s-a vrut de la început o alternativă la publicațiile existente, pe motiv că Vezi-Doamne, bloggerii se pot exprima liber, fără restricțiile redacționale, fără politicile acesteia, fără a fi aserviți cuiva.

Am asistat la nașterea blogosferei românești, când coleg fiind cu Bobby Voicu, la RadioLynx, îi urmăream emisiunile, la care erau invitați firește bloggeri și mă cruceam încă de pe atunci: bloggeri se vedeau deja o castă, un fel de Lojă Masonică cultă și mult deasupra noastră a muritorilor de rând. Și în mintea mea, care refuza să le acorde aceste titluri, în opinia mea nedobândite, s-a născut încă de pe atunci întrebarea: de ce cred oamenii ăștia că sunt deosebiți și de ce cred că o platformă liberă și personală de exprimare poate înlocui o publicație? Cine sunt acești oameni, ce studii au și în special ce nivel de expertiză au dobândit și în ce domeniu, ca să-și dea cu părerea și mai ales să fie considerați relevanți? Și răspunsul, pe care nu l-am primit nici astăzi, a fost transmis voalat sub forma unor cifre de trafic, care le acordau relevanța necesară…

2. Cum a evoluat blogosfera românească din 2005-2007 până în prezent?

Nu știu dacă se poate numi evoluție ceea ce s-a întâmplat. Mai degrabă un fel de a ocoli munca, de a scoate profit din nimic, de a demonstra unei societăți care încă nu-și cunoaște și recunoaște adevăratele valori, că suntem țara tuturor posibilităților. Evoluția? Mai degrabă o concentrare în jurul unor poli de interes, regruparea într-un fel de triburi, cu lideri și cu interese comune. Atât timp cât unii dintre influenceri încă au în dotare grave probleme cu limba română, mă întreb de ce întrebarea despre blogosferă are în conținut noțiunea de evoluție?

 3. Ce înseamnă să fii blogger-pişcotar și când au apărut ei pe piață?

Nu cred că blogger-pișcotar mai e un termen de actualitate. Dacă revenim la introducerea de mai sus,vom constata că blogger-pișcotar a devenit un pleonasm. Toți cei care-și câștigă existența din blogging sunt pișcotari. Ei sunt în stare să scrie pe același blog despre mașini, iaurturi, chipsuri, electrocasnice și la final să-și dea cu părerea despre filme, piese de teatru, evoluția umanității sau viceversa. E ca un fel de revistă pentru gospodine casnice sau ca o shaorma cu de toate.

4. Cine sunt cei mai importanți bloggeri-pișcotari din România? Care ar fi motivația pentru care îi numiți așa? Vă rog să ne dați detalii pentru fiecare în parte.

Cred că am răspuns deja la această întrebare. O să dau totuși cele mai la îndemână exemple.

Raluxa (Raluca Popa) pe numele ei real, este o biată emigrantă din Brăila, care își împarte fără  sfială nimicurile p ecare le deține.

Am cunoscut-o la un eveniment auto, nu vreau să dau numele companiei, căci și la noi, în presa auto, e o mâncătorie ca în blogosferă. Imediat după, am mers pe blogul ei să văd de ce a fost prezentă la un eveniment auto, alături, nu-i așa, de mai mulți bloggeri, oarecum stânjeniți de faptul că noi, jurnaliștii, ne uitam la ei ca la niște paria. Nu că n-ar fi…

Acolo, pe blogul demoazelei, am citi de un  pick-up (o camionetă) pe care o avusese in teste, despre care scria că “te  cheamă la joacă“. Mi-am dat seama că nivelul ei de cunoștințe auto este egal cu cel al exprimării, adică zero. Dar Raluxa nu s-a sfiit niciodată să-și dea cu presupusul despre orice. Mai apoi am aflat, de la diverși PR-i că bloggerii nu mai vin demult la evenimente fără niște onorarii substanțiale (excluzând cazare-masă, care se subînțeleg). Ba mai mult, cineva îmi spunea că pe Chinezu e greu să-l prinzi, în timp ce altcineva afirma că o prezență la o lansare auto, spre exemplu, de-a celebrului buclat nu există sub 500 Euro, preț în care intră prezența sa la eveniment, deplasare și mai apoi, prețioasele sale cugetări despre produs. M-am întrebat de ce ar vrea cineva să-l plătească pe Chinez cu, fie și 50 lei, în timp ce apogeul exprimării sale despre o mașină se rezumă la “foioioi, ce mișto e mașina“.

Un alt exemplu la îndemână ar fi Zoso, care în câteva așa-zise review-uri auto a lansat maximele legendare: “Audi A4 este mișto,  dar e o mașină prea mare“ – evident fără a se lăsa să se înțeleagă în comparație cu ce e mare? Adică da, e mare în comparație cu o machetă, dar în comparație cu un A8 spre exemplu, e mic. Sau că Subaru Forester e o mașină leneșă. Aici m-a lăsat fără cuvinte, eu am un asemenea model și e orice în afară de leneș. Și la el a fost un apogeu, în care descria inserțiile din lemn prezente la bordul nu știu cărei Dacii. Duster dacă nu mă înșel. Deci, revenind, de ce sunt acești oameni relevanți? Cine și-ar lua o mașină pentru că pe Raluxa a chemat-o la joacă? Dacă era vreo Mila Jovovich, înțelegeam, bărbații ar fi cumpărat și Volga rusească. Cine ar cumpăra o mașină pentru că un blogger zice că e “foioioi…“? Sau ce nivel de cunoaștere demonstrează Zoso că are, pentru a deveni dintr-odată relevant în datul cu părerea despre auto. De fapt, extrapolând, revin: ce nivel de relevanță, născut din care expertiză, îl propune pe un blogger ca o alternativă într-un domeniu în care există deja jurnaliști specializați, publicații de nișă etc?

Bloggeri-pișcotari importanți? Toți sunt pișcotari. Pentru un pumn de galbeni, mai mare sau mai mic, scriu de bine despre orice.

manafu

5. Care a fost rolul jucat de Manafu si Chinezu în procesul de transformarea a blogăreli în pişcotăreală?

Nu acesta a fost rolul lor. Ei erau bloggeri-pișcotari, așa cum vă place să le spuneți, deși, repet, e pleonasm. Rolul lor a fost de a atrage cât mai mulți bloggeri din eșantioanele inferioare, A-listeri wanabe, pe care să-i pună la muncă în niște conglomerate proprii, culmea, cu iz de presă! Adică, culmea ipocriziei, vii pe scenă  declamând că jurnaliștii sunt vânduți, că tu reprezinți noua variantă, că tu ești alternativa la presă și că te simți jignit când cineva te numește jurnalist, pentru a sfârși prin a pune la cale, fiecare, câte un conglomerat de….presă. Chinezul are celebrul “Piscotall Initiative“, în timp ce Manafu stă lipit de fusta soției cu revista de pișcotat bani grei, ceva cu “Biz“. Apropos, în revista aia o machetă de publicitate costă de la 1000 Euro în sus.

6. Care sunt metodele pe care le folosește un blogger-pișcotar pentru a face rost de bani?

Prima metodă e să-și declare apartenența la unul dintre grupurile de influență. Apoi vine și propune fel de fel de proiecte. Unele sunt OK, altele sunt fabulații. Însă trist este că oamenii aceștia și-au făcut o rețea de genul “La Piovra“. Ei au oameni în agenții cu care sunt în relații de amiciție sau mai mult. Mulți bloggeri lucrează în agenții de PR. Și atunci e simplu: “vezi ca vine bloggerul X care vine din partea lui Y cu un proiect. Dă-i ce îi trebuie, că apoi discutăm noi la o cafea. “Mai trebuie menționat că peste 50-60% din proiectele cu și pentru bloggeri funcționează pe bază de “para-ndărăt“? Sau îi mai este cuiva neclară această situație? Doar suntem în România…

7. Cum folosește șantajul un blogger-pișcotar pentru a face rost de bani de la o companie?

Nimic mai simplu. Amenință că e ditamai influencerul, că are ditamai traficul și evident mii de cititori și că va da de pământ cu produsul, compania, campania respectivă. “Nu mai bine ne facem prieteni? Să fie bine, ca să nu fie rău? Și eu, blogger X, sunt prieten cu Y,  care  e și el… “ LaPiovra“, remember? Ce companie ar vrea să aibă o imagine negativă propagată asupra câtorva mii de cititori? Și culmea, nicio companie nu îi refuză pentru că nicio companie nu le poate verifica traficul real, ei fiind specializați în vândutul gogoșilor. Și se susțin unul pe celălalt, dacă fac parte din același “trib“.

8. Putem vorbi despre o structură de tip mafiot a bloggerilor-pișcotari, despre o ” cooperativă” prin care bloggeri-pișcotari încearcă să țină sub control piața și ceilalți bloggeri? Ne puteţi descrie mecanismele folosite în acest sens? Cine ar fi capul acestei structuri? Manafu?

Din nou cred că am răspuns deja la această întrebare. Ar mai fi de adăugat doar amănuntul potrivit căruia bloggerii reușesc să obțină informații de la companiile care derulează proiecte media. Și să folosească aceste informații pentru a veni cu o contraofertă mai avantajoasă ca preț. Pentru că ei pot ceea ce un ziar nu poate. Să vândă ieftin.  Nu și calitativ, așa cum am arătat. De ce? În parte am scris deja pe blogul meu personal despre asta.

9. Cum ați caracteriza următorii bloggeri: Raluxa, Zoso, Chinezu, Manafu, Sabina Cornovac, Nebuloasa?

Raluxa – e suficient să dați o raită pe același blog al meu, căutând cuvântul-cheie Raluxa. De fapt, Onlinereport a mai citat un articol de-al meu referitor la această fătură. Raluxa e o nebăgată în seamă, în stare de orice pentru faimă, influență și bani. Și când spun “orice“, nu exclud nici varianta celei mai vechi meserii din lume. Din nefericire pentru ea, e atât de urâtă încât n-ar avea succes nici pe o insula plină cu pușcăriași condamnați pe viață. Adică să te filmezi în timp ce ești înconjurată de gunoaie și să pretinzi că Ambipur a înlocuit mirosul, pentru ca mai apoi să pretinzi ca Ikea să-ți schimbe un amărât de bec ars, care chipurile era în garanție, deși tu nu mai ai nici măcar chitanța de la achiziționare…

Zoso – un fost “cineva“. Retras la Brașov din motive dincolo de voința sa (lui i-a dăunat campania de contra-imagine făcută Mihaelei Rădulescu, când a falsificat un banner scriind pe el în numele Mihaelei: “Promit să ți-o sug dacă te lași de fumat“). Astăzi un irelevant, care umăr la umăr cu celălalt trist și abandonat, Arhi, păstoresc un site de pe care poți să-ți cumperi…  trafic de internet (vizite, unici etc), like-uri de Facebook și alte asemenea “minunății“ care să te propage în lumea influencerilor…E ceva cu un pol, parcă.

Chinezu – un ipocrit și un expert în părerologie.

Manafu – pe ăsta nu l-am studiat îndeaproape, deoarece mi-e profund antipatic din cauza look-ului său. Oricum se înscrie în cele scrise mai sus, cam în toate categoriile.

Sabina Cornovac – scuzați-mi ignoranța, dar cine e duduia?

Nebuloasa – cam idem Sabina aia de mai sus. Cine e și cu ce se ocupă? Cine și de ce o recomandă? Să fim serioși…

10. Dacă ar fi să faceţi propriul top al bloggerilor-pişcotari, cum ar arăta acesta?

Repetând faza cu pleonasmul, i-aș nominaliza așa, pe triburi, într-o ordine aleatorie:

-trupa Zoso-Arhi-Manafu-RăzvanBB- plus ciracii de rigoare

-Chinezu și amărâții care-i lucrează pe plantație

-echipa de B-listeri formată din Ciubotaru-nwradu-Raluxa-Denisuca-Vis Urât &Co

-trupa superiorilor Băzăvan-Manafu +“revista vieții“ a soției Ușurelu

-Cabral – one man standing, iubit de toți,  însă nebăgat în nicio “frăție“,dar mare pișcotar de profesie

Gata, putem vorbi de lucruri frumoase?

11. Ce mai pot face bloggerii care doresc să scrie onest și cinstit ca să se afirme într-o blogosferă dominată de bloggeri-pișcotari?

Genial ar fi dacă bloggingul ar rămâne la stadiul de hobby, nu de ocupație permanentă. Adică, cu alte cuvinte, “get a job, have a life! “ Însă dacă vorbim totuși de o tendință care se va generaliza, cel mai important ar fi ca bloggerii  să vină cu expertiza necesară și să-și deschidă bloguri de nișă, nu cum au astăzi mai toti, “shaorma cu de toate“.

Totuși, personal nu cred că în România vom avea vreodată o blogosferă onestă sau că termenul de “pișcotar“ o să dispară vreodată din asocierea cu bloggerii. Cred că dacă e să facem o analogie, ANOFM-ul este pentru bloggeri cam ce e biserica pentru diavoli, în timp ce cartea de muncă e ca usturoiul pentru vampiri. Nimeni nu vrea să scrie onest, toți vor o felie de“pișcot“ pentru că ăsta  este exemplul pe care-l văd astăzi pe piață.

 

Reporter: Mădălina Mihăilescu

loading…

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here