La prima noastră întâlnire nocturnă
Home > La prima noastră întâlnire nocturnă
La prima noastră întâlnire nocturnă, mi-ar plăcea să mă întind lângă tine. Să mă întind lângă tine, ori peste tine, așa cum am auzit că se întind sinucigașii pe șinele de cale ferată când vor să-și asculte inima bătând. Să răstorn istoria, și să intru în tine ca într-o scorbură de frica lupilor, iar dimineața să privesc pe furiș cum îmi faci ordine prin vise, prin idealuri, până ce fruntea mi-ar rămâne lipită de fruntea ta, ca și cum peste noapte un cap de căprioară și-a prins coroana în oasele tale ca într-o sârmă ghimpată. Asta simt. Asta vreau. Să stau acolo ca pe un teren fertil, de unde din când în când să mă ridic și să strig: Pământ!
Citeşte continuarea articolului pe blog.
