Ionuţ Gologan, un tânăr din România prins cu droguri în Malaysia, a fost condamnat la moarte anul trecut, iar recent a pierdut apelul, poate şi pentru că nu a avut apărător în faţa instanţei. Deşi sunt puţine şanse să i se comute pedeapsa, un avocat din România, Artin Sarchizian, este hotărât să ajungă la Kuala Lumpur şi să-l apere. Între timp, bunica băiatului a făcut un apel disperat la preşedintele Iohannis. Tatăl lui Ionuţ a făcut publice pentru ZiarulRing câteva scrisori sfâşietoare. Trimise din Malaysia. Din puşcărie.
Gologan. Ionuţ Gologan. Din Telega. Şi Gologan şi Telega par două nume predestinate pe harta destinului acestui tânăr român care, la 21 de ani, pentru un ban în plus, a acceptat să transporte droguri probabil din Germania sau dintr-o altă ţară de tranzit, în Malaysia. Şi, în cele din urmă, a fost prins, arestat, judecat şi condamnat la moarte. Ionuţ Gologan încă nu a fost executat, dar, se pare, are puţine şanse să scape. Cu drogurile nu e de joacă, mai ales într-o ţară recum Malaysia unde foarte mulţi tineri străini au fost condamnaţi la moarte. Paradoxul şi/sau ironia sorţii ar fi că orice faptă cumplită ar fi comis în România sau în altă ţară europeană, fie ea şi Germania, Ionuţ Gologan nu ar fi răspuns cu viaţa. Povestea lui Ionuţ Gologan este una de manual, ca învăţăminte pentru toţi cei care nu trebuie să mai facă aşa, dar şi pentru politicienii care ar trebui să pună mai mult preţ pe tinerii români care ajung aici, la condamnarea la moarte, şi din cauza neputinţei unui regim dezastruos, care, timp de 10 ani, nu a făcut nimic bun pentru ei. Ba… dimpotrivă.
“Nici eu nu ştiu cum a ajuns fiul meu în Malaysia”
Dumitru Gologan, tatăl lui Ionuţ, ne-a spus, pe scurt, printre lacrimi, povestea fiului său plecat la muncă în Germania şi ajuns în Malaysia, în puşcărie, cu “sabia” condamnării la moarte deasupra capului. “Nici eu nu ştiu cum a ajuns fiul meu în Malaysia, că el mi-a spus că pleacă în Germania, la muncă. La două săptămâni după ce a plecat de acasă, m-a sunat şi mi-a spus că e şofer în Berlin. El mai fusese şi înainte, în 2011, în Germania, unde a stat opt luni la muncă. A doua oară a plecat în 2012. După ce m-a sunat Ionuţ din Germania, la o săptămână sau două am primit telefon din Malaysia şi mi s-a spus că e arestat acolo. Că l-a prins pe aeroportul din Kuala Lumpur cu droguri. M-a sunat doamna Camelia Tudose, consul al României în Malaysia. Ionuţ m-a sunat la aproape un an de zile. În rest, am comunicat prin scrisori şi prin doamna consul de acolo. Şi am mai fost de câteva ori la consulatul Malaysiei la Bucureşti. Ionuţ m-a rugat să fac tot posibilul să ajung la el, dar asta nu se poate întâmpla decât printr-un noroc, dacă mă ajută o organizaţie umanitară, nu am eu bani să ajung acolo. Să vă spun cinstit, nici nu ştiu cât e biletul”, spune cu o nivitate amară tatăl condamnatului la moarte.
“Ionuţ nu s-a plâns, dar bănuiesc că l-au bătut ca să spună de unde avea drogurile”
Întrebat dacă fiul său s-a plâns de condiţiile aspre din timpul anchetei, Dumitru “Mitel” Gologan ne-a dezvăluit: “Ionuţ nu s-a plâns, dar bănuiesc că l-au bătut ca să spună de unde avea drogurile. Bine, el nu mi-a spus asta, dar bănuiesc eu. Şi încerc să-mi dau seama, după condiţiile descrise de el în scrisori. Pentru că mi-a spus că stă singur într-o celulă de 10 metri pătraţi. E destul de rău, pentru că-l scoate doar o oră la aer şi, vă daţi seama, să stai singur 23 de ore într-o celulă, să nu vorbeşti cu nimeni, înnebuneşti. Şi doarme pe o saltea de burete de 3 cm, întinsă pe jos. Apă, acum, mi-a spus că are, dar înainte zicea că avea 2 litri pe zi. Şi de spălat şi de băut”.
Mai mult AICI.
AbonareDistribuie:0110
