De-a lungul timpului, una dintre criticile aduse fracturării hidraulice a fost că folosește cantități foarte mari de apă, motiv pentru care ar pune o presiune uriașă pe sursele de apă potabilă ale comunităților. Opozanții exploatării gazelor de șist se tem că localnicii nu vor mai avea apă pentru gospodării, pentru animale sau pentru culturile agricole deoarece industria extractivă de gaze va scoate o cantitate tot mai mare de apă din râuri sau din pânza freatică.

Fracturarea hidraulică este procesul de fracturare a unei roci folosind un lichid aflat sub presiune. În momentul de față, lichidul folosit cel mai frecvent pentru a crea fisuri în formațiunea de șisturi este apa. Ea reprezintă cea mai mare parte din fluidul de fracturare, restul fiind nisip și substanțe chimice.

Pe măsură ce industria extractivă de petrol și gaze din SUA s-a dezvoltat tot mai mult au apărut și temeri legate de cantitatea de apă pe care operatorii economici o folosesc pentru a fora puțurile, iar apoi pentru a fractura rocile din subteran. Prin urmare, au apărut mai multe studii care au analizat impactul pe care fracturarea hidraulică îl are asupra rezervelor locale de apă.

Raportul „Viitorul gazelor naturale”, realizat de Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), arată că poate exista un impact temporar asupra surselor locale de apă, dar impactul total este mic: apa folosită în exploatarea gazelor de șist reprezintă, de regulă, în jur de 1% din cantitatea totală de apă consumată în regiunile respective.

Cercetarea citează și câteva exemple. De pildă, în zonele de exploatare din formațiunea Barnett (statul Texas), consumul public de apă (gospodării, locuințe etc) reprezintă 82,7% din totalul apei folosite în zonă; industria minieră folosește – 3,7%; irigațiile – 6,3%; apa utilizată pentru animale reprezintă 2,3% din totalul de apă, iar gazele de șist – 0,4%.

Peluzele, de 18 ori mai însetate decât fracturarea hidraulică

Într-un articol publicat pe theenergycollective.com, cercetătorul Jesse Jenkins de la MIT a calculat câtă apă este folosită în exploatarea gazelor de șist. Potrivit acestuia, cele aproximativ 27.000 de puțuri forate în SUA în anul 2011 pentru extragerea gazelor de șist au consumat 135 de miliarde de galoane de apă (media fiind de 5 milioane de galoane pe puț, apă folosită în forarea puțului și în fracturarea ulterioară). Un galon este egal cu aproximativ 4 litri.

După cum arată autorul, deși cantitatea ni se poate părea mare, ea reprezintă, de fapt, doar 0,3% din consumul total de apă din SUA (în anul 2005 SUA au consumat 43.800 de miliarde de galoane).

O comparație interesantă folosită de Jenkins arată că industria gazelor de șist din SUA consumă anual aproximativ același volum de apă precum irigarea tuturor terenurilor de golf din această țară. Potrivit unui studiu realizat de U.S. Geological Survey, pentru irigarea terenurilor de golf din SUA s-a folosit în anul 2000 aproximativ 0,5% din totalul volumului extras din sursele de apă cu scopul de a fi consumat în diferite activități.

O altă estimare este prezentată în cadrul raportului „Extracția gazelor de șist în Marea Britanie: o analiză a fracturării hidraulice” , realizat de Societatea Regală și de Academia Regală de Inginerie. Potrivit acesteia, cantitatea de apă necesară pentru a opera un puț de fracturare hidraulică pentru un deceniu ar putea fi echivalentul cantității necesare funcționării timp de 12 ore a unei fabrici de 1.000 de MW care funcționează pe baza arderii de cărbune.

Iar Rusty Todd, un profesor de la Universitatea din Texas care a comparat apa folosită în acest stat de fracturarea hidraulică cu volumul folosit de texani pentru a-și uda peluzele a stabilit că volumul de apă folosit pentru udarea peluzelor era de 18 ori mai mare decât cantitatea de apă folosită în fracturarea hidraulică în statul Texas în 2011, potrivit forbes.com.

Follow
Distribuie:35000

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here