SUA vor lăsa Rusia să cucerească și să alipească țări din Estul Europei, din două motive:
- Faptul că Rusia își va extinde puterea în Est, va determina europenii să ceară mai des ajutorul americanilor. Statele Unite sunt deranjate de faptul că aliații NATO din Europa au avut mereu atitudini ezitante când a fost vorba să sprijine acțiunile militare americane. Un exemplu clar este războiul antiterorist desfășurat de SUA în Irak, Afganistan, etc. Aliații europeni au retras trupele înainte de termen și i-au lăsat pe americană să ducă tot greul. Acum americanii îi lasă pe europeni să simtă presiunea “ursului rusesc”, ca să-și dea seama ce important este ajutorul american și să-l ceară mai des.
- Pentru americani nu este atât de important Estul Europei (mai exact zonele vizate de ruși). Pentru ei este mai important să-i lase pe ruși să se extindă spre Estul Europei, pentru a le scădea atenția și concentrarea în ceea ce privește consolidarea alianțelor antiamericane cu India, Pakistan, etc. Așadar, americanii îi lasă pe ruși să avanseze la granițele Europei, ca să câștige teren în zonele care erau până acum vizate, în principal de ruși (am scris în articolul anterior că zonele respective totalizeaza mai mult de jumătate din populația globului).
Ofensiva rusească spre Vest, în cucerirea unor teritorii, se bazează pe așa-zisa cerere de autonomie sau independență a minorităților din zonele respective.
În urmă cu câteva zile, liderul Transnistriei a reamintit că 97% din populația Transnistriei, în deceniul trecut, a votat pentru apartenența la Rusia. Este tot mai evidentă ideea că Rusia își va împlini dezideratele în această zonă, deoarece concluzia însăși a liderului american a fost că Putin dorește să refacă Uniunea Sovietică (declarația a fost făcută pentru consilierii săi, imediat după convorbirea telefonică pe care a avut-o cu Vladimir Putin).
Oare este întâmplătoare atitudinea Ucrainei ca Rusia să nu suporte sancțiuni din partea ONU? De asemenea, se pot constitui într-un anume semnal:
– renunțarea la participarea la alegerile prezidențiale al boxerului Vitali Kliciko, care s-a făcut remarcat în timpul Revoluției de la Kiev,
-exprimarea deschisă a dorinței de autonomie a tătarilor din Ucraina,
-declarațiile liderului transnistrean, care reamintește că în urmă cu ani buni se punea problema unificării Transnistriei cu Rusia,
-atitudinea Rusiei față de eventualele state care ar putea vota în favoarea sancțiunilor instituite de ONU.
Toate aceste manifestări, atitudini, declarații converg la ideea că cel puțin într-o primă etapă, Rusia dorește să ajungă la Gurile Dunării și ulterior un pas mai mult.
Cum se va apăra Ucraina? Este în plină dezbatere ca în viitorul apropiat țări din Europa, respectiv SUA, România și Polonia, ca urmare a invitației Ucranei, să desfășoare aplicații militare pe teritoriul acesteia. Ucraina dorește să-și adapteze structurile militare la structurile NATO sau vizează însăși pregătirea reală a forțelor în vederea unor confruntări? Este mult mai plauzibilă ipoteza că își pregătește armata pentru un război.
Se pare că ar trebui să continuăm mai intens relaționarea cu Republica Moldova pe multiple planuri, unde, în ciuda existenței unei minorități ruse, atitudinea și voința pot fi majoritare pro-ruse, având în vedere că în anumite momente cruciale, voința maselor poate fi ușor manipulată. Începând de la mersul la vot, la numărarea voturilor și mai ales la adunarea lor. Ar fi bine să nu ignorăm faptul că datorită mijloacelor moderne de comunicare, este tot mai relevant faptul că atitudinile și opiniile pot fi orientate oricând și oricum, găsindu-se suficiente persoane “creatoare de opinie”.
Din păcate, viața a demonstrat că acolo unde au fost necesare persoanele care să dea un mesaj ce poate fi perceput de întreaga lume, s-au regăsit exact cele de care era nevoie, iar unde nu au fost, au fost transferate acele persoane care puteau sugera mass-media ceea ce doreau părțile interesate.
Este tot mai relevant faptul că atunci când se dorește obținerea voinței unei majorități care să ducă la schimbări majore în viața unei țări, acțiunile se îndreaptă în trei direcții:
- menținerea și dezvoltarea curentului pro
- trecerea indecișilor în spațiul pro, lucru care se poate face cu relativă ușurință în funcție de momentul istoric și de mijloacele materiale avute la dispoziție
- cei împotrivă, care de cele mai multe ori nu vor trece în tabăra pro, din motive lesne de înțeles, dar care vor fi în atenția serviciilor secrete, pentru ca glasul lor să fie cât mai redus. Aceste “scenarii” se desfășoară deja și se vor desfășura pe scară tot mai mare, în zona vizată: Ucraina, Transnistria, Republica Moldova. Din păcate, avem un exemplu recent, în care cei interesați au exploatat la maximum voința primului grup, obținând cu multă ușurință ceea ce și-au propus, în Crimeea. La modul real ne putem pune întrebarea, ce alte noi zone vor urma?
Analizând contextul economico-politic actual, se desprinde foarte ușor și relevant faptul că Europa nu are alternative serioase în problema gazului rusesc. Poate acest argument face ca declarațiile liderilor europeni și ale celor implicați direct să fie rezervate și să evidențieze o doză de precauție pentru viitor. Cei mai înverșunați lideri occidentali nu prea s-au regăsit în ultima vreme în luarea de atitudine vizavi de conflictul din Ucraina, ba mai mult se pare că bilateral doresc să mențină o relație bună cu rușii. Dat fiind această realitate, e firesc ca oamenii politici din țara noastră să aștepte mutările pe tabla de șah atât a celor implicați direct cât și a celor care pot influența politica internațională.
Previzionarul
Distribuie:7130
