Exista dovezi scrise si valabile care ne demonstreaza ca noi nu dormim bine si ne afecteaza direct sanatatea, deoarece cele opt ore de somn pe noapte ar reprezenta un program nenatural, spun oamenii de stiinta.
Istoricul Roger Ekirch din Virginia, a publicat mai multe rapoarte cu privire la modul de viata a stramosilor nostri. O lucrare publicata in 2001, bazata pe 16 ani de cercetari, a aratat ca omul nu dormea intotdeauna in cele opt ore de somn necesare. Acestia dormeau in doua reprize scurte pe parcursul intregii nopti. Tot procesul de somn avea loc intr-un interval de 12 ore, care incepea cu trei sau patru ore de somn, urmate de aproximativ trei ore in care stateau treji iar apoi adormeau din nou pana dimineata. Ekirch a constatat ca trecerile de la prima parte la a doua parte a somnului a inceput sa dispara din obiceiurile omului la sfarsitul secolului al XVII-lea.
La inceputul anilor 1990, psihiatrul Thomas Wehr a realizat un experiment in timpul caruia mai multi oameni au fost lasati in intuneric cate 14 ore pe zi, timp de patru saptamani la rand. A fost nevoie de ceva timp pentru ca subiectii sa isi formeze un program de somn, insa, pana intr-a patra saptamana, cand au inceput sa-si formeze programul: dormeau intai patru ore, se trezeau apoi o ora sau doua, dupa care adormeau iar, timp de circa patru ore.
Desi cercetatorii care studiau somnul si efectele lui au fost impresionati de rezultatele experimentului, ideea ca trebuie sa dormim opt ore consecutiv pe noapte a persistat si inca este recunoscuta aproape ca o axioma.
In perioada de trezie oamenii erau destul de activi
In orele in care omaneii erau treji, acestia obisnuiau sa fie destul de activi. Unii se ridicau din pat, mergeau la toaleta sau mancau, iar altii chiar isi vizitau vecinii. Cei mai multi ramaneau in pat si citeau, scriau sau se rugau. Mai multe carti de rugaciuni de la sfarsitul secolului al XV-lea includeau rugaciuni speciale pentru orele dintre cele doua perioade de somn.
Obiceiul celor doua perioade de somn au inceput sa dispara in secolul al XVII-lea
Roger Ekirch, a descoperit ca mentionarile despre primul somn si al doilea au inceput sa dispara spre sfarsitul secolului al XVII-lea – intai printre clasele urbane superioare din nordul Europei, iar in urmatorele doua secole in toata societatea occidentala. Pana in 1920, ideea celor doua perioade de somn a disparut complet din constiinta sociala. Istoricul este de parere ca acest lucru s-a intamplat din cauza iluminatului stradal, a celui casnic si a inmultirii cafenelelor, care uneori erau deschise toata noaptea, stimulandu-se astfel socializarea in timpul noptii. Oamenii au inceput sa stea treji pana mai tarziu, iar timpul alocat odihnei a fost redus. Spre exemplu, in secolul XVII pana si cei instariti evitau sa arda multe lumanari pentru a sta noaptea tarziu. Mai mult, intr-un jurnal medical din 1829, parintii erau indemnati sa-si forteze copiii sa isi schimbe programul de somn format din cele doua perioade.
Somnul continuu poate cauza probleme
In prezent, cei mai multi oameni se pare ca s-au adaptat la cele opt ore consecutive. Istoricul este de parere ca problemele de somn ar putea avea legatura cu preferinta naturala a organismului de a avea un somn segmentat si cu abundenta de lumina artificiala. Neimplinirea tendintei de a dormi in doua perioade ar putea fi cauza unui tip de insomnie, caracterizat prin faptul ca oamenii se trezesc in timpul noptii, dupa care adorm foarte greu din nou. Aceasta problema de somn a aparut pentru prima data in literatura la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand referirile la cele doua perioade de somn disparusera deja.
“Peste 30% din problemele medicale cu care se confrunta doctorii au legatura directa sau indirecta cu somnul. Insa, somnul a fost ignorat in instruirea medicala si sunt foarte putine centre in care acesta este studiat”, a afirmat Russell Foster. Psihologul Gregg Jacobs crede ca somnul segmentat ar fi avut un rol important si in capacitatea oamenilor de a face fata stresului in mod natural.
Abonare
Distribuie:0000
