A murit o ziaristă. Doar numele ei îmi spune ceva. Atât. Nu o cunosc, dar în orele scurse de când a murit citesc mulțime de texte în care se varsă cu regrete, cu tragedie, cu emoția ghinionului, etc. Tragedie? Serios? Ia să vedem cum citim informațiile pe care chiar presa ni le oferă.
Fata moare într-un accident violent de mașină, având 140 de kilometri pe oră, deși nu era pe autostradă, fără centură de siguranță deși era în mers nu în parcare, vorbind la telefonul mobil, deși este interzis de lege. Asta mie nu mi se pare tragedie, ci inconștiență sau, mai grav, dispreț față de toți ceilalți aflați pe acea șosea. Fiindcă tragedie ar fi putut fi dacă în loc de copacul care a ucis-o, vaporul pe roți pe care îl conducea ar fi lovit în plin un Logan, de exemplu, cu o familie compusă din doi părinți și doi copii care plecau în vacanță undeva, oriunde. Pe care i-ar fi omorât pe loc, i-ar fi făcut terci, le-ar fi împrăștiat organele pe câmp ca scoși din mașina de tocat, la viteza pe care o avea bolidul. Așa cum a făcut Huidu, altă vedetă de televiziune, dacă vă mai amintiți. Da, aia putea fi numită tragedie. Așa, însă, e doar inconștiență cu premeditare. Citeste continuarea pe blog.
loading…
