Când sunt întrebată cu ce se ocupă soțul meu, și spun că e pilot, de obicei nici nu mai contează cu ce mă ocup eu, sau ce am realizat până acum. Primesc cam trei tipuri de reacții:
1. – Wow, ce tare! Super!
Eventual mă și măsoară din cap până în picioare și își închipuie că acasă nu mai pot să deschid ușa de grămezi cu bani.
Sau:
2. – Ce mișto! Unde găsim și noi, fată, niște piloți din ăștia??
– Ăăă…păi știți că piloții nu stau așa pe un raft ca laptele, să aștepte să vină niște dive să-i culeagă de acolo…dar de obicei la aeroport, că acolo lucrează.
Da, chiar am fost întrebată asta de niște puștoaice de liceu. Sau alte întrebări mai voalate, dar care duc în același punct, cum ar fi: „Auzi? Da cum v-ați cunoscut?” sau „Unde l-ai întâlnit?”
Sau fix în direcția opusă, cu o privire compătimitoare:
3. – Ahhh! Ce nasol! Am auzit că ăștia și-o trag toți cu stewardesele!
Ei nu au cunoscut niciodată un pilot, dar așa au auzit, și împart prejudecata asta în stânga și în dreapta.
De fapt, piloții sunt și ei oameni ca toți oamenii, nu poți să îi tratezi de parcă ar fi vreo specie aparte. Majoritatea au familie și copii la care țin foarte mult. La fel și stewardesele. Gândiți-vă la companiile unde lucrați sau unde ați lucrat, și să imi spuneți dacă puteți băga mana în foc pentru absolut orice femeie și orice bărbat că e ușă de biserică. Adulterul se poate petrece în orice meserie dacă se dorește, nu are aviația statistici mai proaste.
Din cauza acestor trei tipuri de reacții, prefer să evit să spun cu ce se ocupă soțul meu, sau să răspund că e inginer, dacă mă întreabă persoane cu care știu nu o să mai am treabă sau care chiar nu trebuie să știe detalii din viața noastră.
În plus, soțul meu are colegi cărora li s-a spart casa dupa ce au zis copiii la bloc ca tata e pilot. Noi ne supărăm când se uită străinii strâmb la noi că suntem români, dar de fapt cei mai plini de prejudecăți suntem chiar noi, românii. Când o să încetăm să ne judecăm între noi, atunci putem să avem pretenția și de la alții…
Meseria de pilot este una frumoasă și plină de adrenalină, dar și extrem de grea și riscantă. Ca să ajungi pilot nu se poate altfel decât dacă asta e pasiunea vieții tale. Altfel e chiar imposibil!!!
Examenul de admitere la Academia de Aviație este necruțător! La buget intră doar cine e tobă de carte, iar la taxă e atât de scump, încât nu dă banii ăștia decât cine chiar consideră meseria asta țelul vieții lui. Apoi Academia este foarte grea, și ai de învățat manuale întregi de proceduri; în plus, trebuie să fii în stare să prezici vremea singur, după ce vezi in jur. Doar manualul de meteo are 4 kg… de celelalte zeci de manuale nici nu mai zic.
CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
loading…
Abonare
Distribuie:0000