Ne-am obişnuit să dăm dreptate faptului că femeile se uită după bărbaţi, iar bărbaţii se uită după femei. Uneori din atracţie, alteori din curiozitate firească.
Dar câte femei nu se uită la alte femei? De exemplu, am văzut acum câteva zile în metrou un cuplu drăgălaş, tânăr şi n-aş zice să fi fost la început de drum. Stăteau aproape pe acelaşi scaun, mestecau câte o gumă şi chicoteau plăcut în timp ce se priveau cu o dulceaţă specifică copiiilor care fac glume inocente pe seama părinţilor. Aşa erau şi ei. Însă, la Piaţa Unirii, urcă o femeie de-mi lăsă şi mie gura apă. Frumoasă cu totul. Îi lăsă şi masculului cuplat gura apă, dar apă, fântână, ocean, cum vreţi, băieţii nu pot fi discreţi în astfel de momente, ştiu, am trăit-o cu al meu, pe pielea mea. Dar totul a fost pentru un moment, un moment ce a însemnat mai mult pentru reprezentanta sexului slab decât pentru tânărul Adam. El nu se mai uita, zâna era tot acolo, dar pentru el trecuse. Se reapucase de mestecatul gumei şi-şi îndreptă privirea către parteneră. Pentru parteneră, munca cea mai frumoasă abia acum începu. O studiase cu totul, din cap până în picioare, mai că uitase că are o gumă-n gură, mă temeam să nu-i cadă şi să se lipească de pantoful meu.
Cam aşa sunt femeile. Când vedem bărbaţi frumoşi, ne lăsăm încântate, zâmbim când se poate şi revenim la noi înşine. Dar cand vedem femei, of, ne reamintim că suntem într-o competiţie nevinovată, încercăm să ne depăşim continuu, furăm startul, ne luptăm pentru ţinute care mai de care mai frumoase, păr care mai de care mai coafat şi atitudini intimidante.
CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
loading…
