“Îmi privesc corpul gol în oglindă, apoi privesc fotomodelul din revistă, al cărei corp încerc să-l ridic în minte la scara dimensiunilor mele, comparându-le forma şi curbele. Sub nicio formă al mei nu-i perfect ca al ei. Am sânii prea mici. Eu nu o să apar niciodată într-o revistă. , pentru că nu sunt bună de reviste… nu arăt ca ea!
PI**A MĂ-SII, NICI PE DEPARTE NU SUNT CA EA.
Cel mai îngrozitor lucru pe care mi-l poate spune un bărbat este că am un corp minunat. Pentru că eu nu vreau un corp bun, frumos, adorabil, minunat. Eu vreau un corp destul de bun ca să apară în reviste şi dac-aş avea unul, aş fi acolo, dar acum nu-l am. Nu sunt. Îmi curg lacrimile, cu rimel cu tot, dar de ce plâng? Pentru că nu ajung nicăieri, de asta. EU NU APAR ÎN REVISTE.
Şi toţi îmi spun că am un corp bun pentru că vor să mi-o tragă, pentru că îi excit. Dar dacă vreuna din tipele din reviste ar vrea să-i f*tă nici nu s-ar mai uita la mine. Aşa că iată-mă aici, iar eu ştiu ce fac. Ştiu că încerc în permanent să combat imaginile negative ale perfecţiunii pe care mi le tot livrează mass-media şi de care sunt complet obsedată. Şi stiu că, cu cât excit mai mult bărbaţii, cu atât mai mult trebuie să mă compar cu altele.
Rup pagina din revistă şi o mototolesc.”
Citatul de mai sus este un fragment din cartea ACEASTA, un fragment acid şi dur, dar care rezumă perfect viaţa multor adolescente. Sunteţi de accord cu modul în care mass-media ne prezintă standardele de frumuseţe?
Abonare
Distribuie:0000
