Te-am iubit, nenorocito! Ai ieșit din bordel pe la sfârșitul lui ’89, ai început să te fâţâi în văzul lumii aproape goală, numai cu un steag găurit pe șolduri, și îţi dădeai aere de fată mare. Lumea n-avea ochi decât pentru tine. Şi nimic fără tine nu se întâmpla, nicăieri. Miroseai aţâţător a cerneală și a sânge. Atunci te-am cunoscut și atunci m-am îndrăgostit nebunește de tine. O noapte ai fost a mea, numai a mea, când mi-ai șoptit numele cu buzele tale de plumb. Citește continuarea pe blog.

Distribuie:0000

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here