Sunt singură, am peste 20 de ani şi sunt o femeie care a luat în batjocură căsătoria. Nu îmi plăceau cărţile în care se spunea că trebuie să ne căsătorim, să avem copii şi să ne aşezăm la casa noastră.
La nunţi simt un discomfort mai ales atunci când toate fetele se înghesuie să prindă buchetul. Pe mine mă vei găsi stând într-un colţ cu un cockteil în mână pentru că eu nu sunt una dintre acele fete. Mi-am impus să fiu o persoană independentă, puternică, iar a fi singur te conduce la o moarte sigură. Însă, trebuie să îţi spun că aş vrea să îmi găsesc dragostea cât mai repede.
În adolescenţă mă abandonam cu totul iubirii. Vedeam mereu un mare potenţial pentru viitor, iar micile defecte nu păreau să mă deranjeze deoarece erau doar, mici defecte. Îi ofeream celuilalt inima mea şi aveam încredere în el. Când m-am îndrăgostit prima dată de cineva a fost un sentiment de exaltare şi speranţă ceea ce nu se mai întâmplă acum. Totul era o explozie de bucurie şi nu îmi făceam griji pentru viitor.Niciodată nu mi-am imaginat că cineva m-ar putea înşela aşa cum a făcut-o fostul meu prieten.
Eram tânără şi îndrăgostită, trăiam momentul. Sunt geloasă pe toţi acei oameni care nu ştiu decât acel fel de a te îndrăgosti- simplu şi fără efort.
Între momentul când am simţit pentru prima dată fluturaşi în stomac pentru un băiat şi acum, am învăţat o altă parte a iubirii, partea care include bătăi de inimă, trădare şi respingere. După mulţi ani în care am avut parte de întâlniri am învăţat să nu îmi mai deschid inima în faţa tutror pentru că ştiu cât este de greu să lipeşti piesele la loc.
Cu fiecare iubire pierdută o bucată de durere şi furie se adaugă şi mă simt de parcă aş rătăci. Pe măsură ce îmbătrânesc miza este tot mai mare şi nu mai pot lua iubirea în râs. Nu vreau să găsesc p persoană cu care doar să îmi petrec timpul , îmi caut alesul. Nu mai poţi petrece timpul cu cineva pentru câteva săptămâni fără ca prietenii şi familia să te întrebe dacă este ceva serios. ceea ce părea a fi amuzant a devenit o mizerie de termene şi aşteptări.
Ştiu ce urmează să îmi spui, că fiecare drum e diferit , că experienţele noastre ne transformă în ceea ce suntem astăzi. Într-o zi cineva îţi va veni alături şi va face ca toate acestea să merite. Cred asta- în fine, într-o zi.
Va fi oare aşa de simplu, voi fi eu fericită ?
Carla-Cristiana Lunguţi
AbonareDistribuie:30000Like this:
Like Loading…
