1. Amnistia este o cauză care înlătură răspunderea penală în cazul în care intervine înainte ca o persoană să sufere o condamnare sau executarea pedepsei, dacă intervine după ce o persoană a fost condamnată.
Amnistia înlătură de asemenea şi pedepsele complementare, adică acele pedepse care au însoţit pedeapsa închisorii și a căror executare ar trebui să înceapă după ce pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată (este vorba de interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 din Codul Penal):
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii;
d) drepturile părinteşti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
Amnistia se adoptă doar de Parlament prin lege organică şi are efecte doar în privința infracțiunilor săvârşite până la data la care a intrat în vigoare.
Infracțiunea care a fost amnistiată nu atrage starea de recidivă. Astfel dacă o persoană savârşeşte din nou o infracţiune, ea nu se va afla în stare de recidivă.
2. Gratierea este măsura de clemenţă prin care Preşedintele României sau Parlamentul dispune înlăturarea, în tot sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia într-o pedeapsă mai uşoară.
Este o cauză care înlătura executarea pedepsei, ea nu are efecte asupra pedepselor complementare sau accesorii şi nici asupra răspunderii penale. Astfel dacă o persoană săvârşeşte o infracţiune, împotriva acesteia procesul penal se va declanșa şi se va pronunţa o hotărâre de condamnare, instanţa urmând a constata incidenţa graţierii şi a dispune înlăturarea pedepsei.
Graţierea este două feluri:
– individuală şi se acordă doar de preşedintele României după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă. În cazul graţierii individuale, nu se poate graţia decât pedeapsa rezultantă dintr-un concurs de infracţiuni şi nu are efecte asupra pedepselor complementare
– colectivă – se acordă unui număr nedeterminat de persoane prin lege, de către Parlament pentru condamnări determinate prin cuantumul pedepsei sau prin infracţiunile pentru care au fost pronunţate. Se acordă doar pentru infracţiuni săvârşite înainte de intrarea sa în vigoare. Spre deosebire de graţierea individuală, graţierea colectivă nu privește o rezultantă în cazul concursului de infracţiuni, ci doar fiecare pedeapsă aplicată.
Spre deosebire de amnistie, graţierea nu are ca efect reabilitarea persoanei, iar infracţiunea pentru care a intervenit determină starea de recidivă în cazul în care o persoană mai săvârşeşte o infracţiune, după ce a fost condamnată pentru fapta în legătură cu care s+a diuspus graţierea.
Graţierea colectivă poate fi condiţionată, adică în actul prin care se adoptă, Parlamentul poate prevedea ca şi condiţie ca persoana ce a beneficiat de graţiere să nu mai săvârşească o infracţiune timp de 5 ani. În acest caz, dacă persoana care a beneficiat de graţiere mai săvârşeşte o infracţiune , instanţa va dispune revocarea graţierii şi cumularea aritmetică a pedepsei pentru noua infracţiune cu restul rămas neexecutat din pedeapsa graţiată.
Aministia şi graţierea în Noul Cod Penal:
Astfel, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Penal, interzicerea de a se afla în anumite localității, precum și interzicerea de a reveni la locuința familiei, făceau parte din rândul măsurilor de siguranță, iar aplicarea lor era condiționată de pronunțarea unei hotărâri de condamnare; ceea ce determina ca amnistia antecondamnatorie să producă efecte și asupra acestora, în sensul că intervenția acesteia determina în mod automat imposibilitatea pentru instanță de a mai aplica vreuna din aceste doua măsuri de siguranță.
Odată cu intrarea în vigoare a NCP, interzicerea de a se afla în anumite localități și interdicția de a se apropia de locuința victimei ( care poate fi și un membru de familie, sfera fiind mai largă) au fost trecute în rândul pedepselor complementare (art.66 alin.1 lit. L și O), ceea ce înseamnă că asupra acestora va avea efecte atât amnistia antecondamnatorie, cât și cea postcondamnatorie, în sensul că nu vor putea fi aplicate, iar dacă au fost aplicate, vor înceta.
De asemenea, art.1121 din NCP prevede o nouă măsură de siguranță, respectiv confiscarea specială. Însă aplicarea acesteia este condiționată de pronunțarea unei hotărâri de condamnare de 4 ani sau mai mare.
Având în vedere acestea, amnistia antecondamnatorie va împiedica aplicarea acestei măsuri de siguranță.
O altă limitare a efectelor amnistiei este reprezentată de drepturile persoanei vătămate, adică drepturile rezultate din săvârșirea infracțiunii, cum ar fi dreptul la despăgubiri.
Anterior intrării în vigoare a NCP și a NCPP, în caz de amnistie, instanța era obligată să se pronunțe asupra acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal.
Însă odată cu modificarea NCPP, în caz de amnistie, instanța va lăsa nesoluționată acțiunea civilă ( art. 25 alin. 5 NCPP), persoana vătămată având deschisă doar calea unei acțiunii in fața instanței civile pentru recuperarea prejudiciului produs prin savârșirea infracțiunii amnistiate.
Propunerea legislativă pentru amnistierea unor infracţiuni şi graţierea unor pedepse:
Potrivit proiectului de lege privind amnistia şi graţierea, se amnistiază infracţiunile pentru care codul penal sau legile speciale prevăd o pedeapsă de până la 7 ani inclusiv sau amendă şi înlătură toate consecinţele condamnării. Infracţiunile se vor amnistia chiar dacă limita de 7 ani a fost depăşită ca urmare a aplicării dispoziţiilor unei legi speciale sau a unor forme agravante prevăzute de codul penal. Astfel dacă legea prevede o infracţiune de furt o pedeapsă de 6 ani, dar se constată că furtul a fost săvârşit într-o formă agravată pentru care instanţa ar trebui sa aplice o pedeapsă ce depăşeşte 7 ani, amnistia se va aplica şi în acest caz.
Deşi regula în cazul graţierii este aceea că ea nu înlătura pedepsele complementare, proiectul de lege prevede înlăturarea acestora, precum şi pedepsele cu amenzi. De asemenea se prevede că pedepsele vor fi înlăturate indiferent de modalitatea de executare a acestora. Astfel se vor graţia şi pedepsele a căror executare a fost suspendată.
În cazul pedepselor de 6-8 ani închisoare, proiectul prevede o graţiere parţială, şi anume 1/3 din pedeapsa aplicată, iar in cazul celor de 8-10 ani cu 1/5.
Proiectul mai prevede că nu vor beneficia de graţiere, cei care se află în stare de recidivă (adică aceia care au mai suferit o condamnare sau care au mai executat pedepse, celor care nu au început executarea pedepsei pentru că s-au sustras de la executare).
Există şi o condiţie impusă celor care vor beneficia de graţiere şi anume să nu săvârşească în decurs de 3 ani de la data graţierii o infracţiune cu intenţie.
Cazul Năstase şi efectele pe care intrarea în vigoare NCP şi a Legii Graţierii le vor avea asupra condamnărilor sale:
Dacă la data de 1 februarie 2014 legea graţierii si amnistiei intră în vigoare, Adrian Năstase va fi eliberat, întrucât ar putea beneficia de amnistie.
Astfel, în data de 30.01.2012, Adrian Năstase a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a si b din Codul Penal, respectiv dreptul de a alege şi a fi ales în funcţii publice elective sau în autorităţile publice şi dreptul de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care condamnatul s-a folosit la săvârşirea infracţiunii- aceasta pedeapsă urmând a fi executată după ce pedeapsa închisorii va fi fost executată sau considerată ca executată.
Pedeapsa astfel aplicată ar fi fost executată la data de 30.01.20
La data de 12.02.2013 Adrian Năstase a fost eliberat condiţionat din executarea pedepsei de 2 ani, rămânând cu un rest de 11 luni, ce vor fi fost considerate ca executate la data de 30.01.2014.
Adrian Năstase a fost din nou condamnat în dosarul Zambaccian la data de 6.01.2014, la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăyute de art.64 lit. A, b şi c.
Ambele infracţiuni pentru care A.N a fost condamnat au fost săvârşite în circumstanţele concursului de infracţiuni, urmând a se aplica dispoziţiile art.34-36 din Codul Penal.
Astfel cele două pedepse aplicate se vor contopi, urmând ca instanţa să aplice pedeapsa cea mai mare de 4 ani. Din această pedeapsă se va scădea tot ceea ce Adrian Năstase a executat până la data de 6.01.2014, adică se vor scădea aproape cei 2 ani (1 an şi 11 luni şi o saptămână) pe care A.N i-a executat până la acea dată, urmând ca în final Adrian Năstase să execute doar 2 ani de închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c din Codul Penal ( dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii publice elective, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de care condamnatul s-a folosit la săvârşirea infracţiuni).
Având în vedere că Adrian Năstase a fost condamnat pentru infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă de maxim 5 ani şi că infracţiunea pentru care a fost condamnat, respectiv şantaj, nu figurează printre infracţiunile exceptate de la amnistie, rezultă că la 1.02.2014 Adrian Năstase ar putea fi liber.
De asemenea, să nu uităm că amnistia înlătură, nu doar pedeapsa principală, dar şi celălalte consecinţe ale condamnării, cum ar fi pedepsele complementare. Astfel la 1.02.2014 Adrian Năstase ar putea fi un om liber cu toate drepturile recunoscute.
C. D.
loading…
