Dacă fiecare aparat din imagine ar reda o viață de om, pe care nu-l cunoaștem, care ar fi imaginile relevante pentru noi, dar pentru acea persoană? Dacă fiecare aparat de fotografia ne-ar arăta viața unui fotograf, unui scriitor, unui redactor-șef și a unui organizator de evenimente, care ar fi fotografiile pe care le-am vedea în albumele individuale ale urmelor existenței lor pe Terra – realizările profesionale sau împlinirile din viața privată? Ce e cu adevărat important de păstrat în timp?

Am început anul teatral excelent cu vizionarea unei premiere – Când timpul nu se mișcă de Donald Marguiles (dramaturgul meu preferat de 3 piese încoace), regia Vladimir Anton. Un subiect foarte actual și care pe mine m-a preocupat destul de mult – situația jurnaliștilor de război, calea pe care și-o aleg și ce speră să schimbe prin munca lor. Văzut din afară ipostaza în care o persoană care face fotografii unor oameni răniți sau pe moarte nu este o imagine deloc plăcută. Cei care surprind tabloul horror al realității umane și cei care aleg să trăiască pur și simplu par a fi două categorii de oameni distincte care nu au prea multe lucruri în comun, cu toate acestea ei trăiesc împreună, lucrează împreună și vor să-și construiască un viitor. Pentru fotojurnalista Sarah pare să nu existe viitor, doar un prezent continuu, pe care ea îl valorifică în felul său. CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI

 

 

loading…

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here