Sute de migranţi se înghesuie în fiecare zi în jurul unui mic birou de înregistrare din Germania, aşteptând cu disperare ca numărul lor să fie strigat pentru a putea intra şi a primi un certificat – primul pas în procesul de obţinere a azilului. „Îmi doresc să fi rămas în Siria şi să nu vin aici. Am visat că Germania va fi un loc mai bun pentru noi, dar este atât de rău! Dormim în frig şi copilul mi s-a îmbolnăvit“, spune unul dintre refugiaţi.

Lângă centrul de înregistrare din Berlin, unii migranţi se caţără pe garduri pentru a vedea mai bine, în timp ce alţii stau pe iarbă, înconjuraţi de valize şi de sacoşe de plastic în care sunt puţinele bunuri pe care le mai au. Atunci când voluntarii le dau mere şi banane, izbucnesc certuri, notează Reuters.

Înregistrarea refugiaţilor – un coşmar

Ceea ce a fost mai demult un proces relativ simplu pentru noii sosiţi, acum s-a transformat într-un coşmar pentru mulţi. Oraşele din Germania se luptă să facă faţă valului de refugiaţi din Orientul Mijlociu. Anul acesta sunt aşteptaţi 800.000 de migranţi, un număr record. Peste 200.000 au sosit în Germania doar în septembrie, noteaza adevarul.ro.

În timp ce numărul refugiaţilor creşte, înregistrarea nou-veniţilor într-un timp decent a devenit o imposibilitate. La centrul din Berlin, solicitanţii de azil, dintre care mulţi dorm sub cerul liber, spun că aşteaptă şi de 25 de zile să fie luaţi în evidenţă. Aceleaşi întârzieri au loc şi în alte oraşe ale Germaniei.

Cea mai gravă problemă cu care se confruntă Germania „Cea mai mare problemă în acest moment este înregistrarea oamenilor şi asigurarea cu obiecte necesare – acest lucru nu funcţionează foarte bine în foarte multe locuri“, a declarat Rebecca Kilian-Mason, care conduce un proiect în München ce informează migranţii despre procesul oferirii de azil în Germania. Aşteptarea îndelungată pentru înregistrare reprezintă cel mai important lucru de pe lista de probleme a autorităţilor germane, notează Reuters.

Autorităţile trebuie să găsească cazare pentru iarnă, să ofere azilanţilor fonduri pentru a supravieţui, să trateze problemele de sănătate, să identifice migranţii fără documente şi să-i găsească pe cei care susţin în mod fals că sunt sirieni.

Şi apoi mai există şi provocarea de a-i trimite în apoi pe zecile de mii de migranţi cărora nu li se acordă azil şi să-i găsească pe cei care nici nu au depus cerere. Frank-Juergen Weise, şeful Biroului Federal pentru Migraţie şi Refugiaţi (BAMF), estimează că sunt aproximativ 290.000 de persoane în Germania care nu au fost înregistrate.

Într-o ţară cunoscută pentru ordinea şi eficienţa cu care rezolvă problemele, fluxul de refugiaţi se transformă într-un coşmar logistic – pentru poliţie şi politicieni, dar şi pentru refugiaţi. „Nu este o problemă de bani, ci mai degrabă una de organizare“, spune şi Georg Classen de la Consiliul pentru Refugiaţi din Berlin.

Falşii sirieni După ce solicitanţii de azil sunt înregistraţi, un alt joc de-a aşteptarea are loc. Potrivit BAMF, procesul de evaluare al cererilor de azil durează acum, în medie, 5,3 luni, comparativ cu 7,1 luni cât dura în aceeaşi perioadă în 2014.    Prima dată în biroul BAMF, azilantului i se face poză şi i se iau amprentele care apoi sunt comparate cu înregistrările din sistemul european pentru a se verifica dacă persoana nu a cerut azil şi în altă ţară din Uniunea Europeană. Pe urmă are loc un interviu, care poate dura de la o oră la două zile, în cazuri excepţionale. Aplicanţii sunt întrebaţi printr-un interpret cum au ajuns în ţară, de unde vin, unde au locuit şi dacă familia a rămas acolo. Migranţii trebuie să-şi spună povestea persecuţiilor pe care le-au îndurat şi să explice de ce vor azil.

BAMF a comunicat că aproximativ o treime din nou-sosiţi au venit fără paşaport, iar unii nu pot să explice de unde vin, în timp ce alţii nu vor să explice.

Pentru cei care susţin că sunt sirieni există teste suplimentare pentru a stabili asta, cum ar fi verificarea accentului şi întrebări despre obiceiurile locale şi despre geografia locului din Siria de unde pretind că sunt. Ministerul de Interne spune că aproape o treime din migranţii care spun că sunt sirieni mint.

Aplicanţii primesc într-un final o scrisoare prin care li se comunică decizia BAMF. Aproape 39% din toţi solicitanţii de azil au primit o formă de protecţie în primele opt luni ale anului 2015, dar prospectele aplicanţilor din statele balcanice sunt destul de sumbre, mai puţin de 1% primind ajutor.

Refugiaţii se întorc în Siria pentru că nu mai pot supravieţui în exil Din ce în ce mai mulţi refugiaţi sirieni se întorc în zonele de război de unde au fugit din cauză că nu pot supravieţui în ţările gazdă din jur, după tăierea ajutoarelor, pentru că nu-şi pot permite să plătească traficanţii care să-i aducă în Europa sau pentru că, pur şi simplu le e dor de casă, notează Associated Press.

Întoarcerile în ţara natală, împreună cu o creştere a migraţiei către Europa semnalează faptul că în ţările-gazdă din jurul celor cuprinse de război condiţiile au devenit intolerabile, mărturisesc refugiaţii, dar şi lucrătorii umanitari.   „N-am mai primit niciun ajutor“, spune Adnan, 47 de ani, care aşteaptă într-o tabără de refugiaţi din Zaatari, din nordul Iordaniei, să-şi înscrie familia pentru un drum de întoarcere cu autobuzul, la graniţa siriană.

Peste patru milioane de sirieni au fugit de conflictele din ţară. Cei mai mulţi s-au stabilit în Turcia, Liban şi Iordania, mulţi trăind în zonele urbane. Fiindu-le interzis să lucreze legal, ei depind de ajutoarele de la stat şi de slujbele la negru. Recentele tăieri de buget în cazul fundaţiilor şi subfinanţate, în special din cadrul Programului Alimentar Mondial, au fost devastatoare.   În Iordania, peste jumătate de milion de refugiaţi din mediul urban au fost loviţi cel mai dur de aceste tăieri de ajutoare. Aproximativ 100.000 de refugiaţi care trăiesc în tabere speciale nu au fost afectaţi de tăierile bugetare.

loading…

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here