Cu milioane de utilizatori fideli şi încasări colosale, video-chat-ul s-a transformat, treptat, într-una dintre cele mai prospere afaceri. În România, mii de tinere acceptă să devină clişee ale senzualităţii pentru salarii ce depăşesc cu mult încasările lunare ale unui angajat tipic.
Studiourile de video-chat există în România de pe la începutul anilor 2000 şi se ridică, în prezent, la câteva mii, răspândite pe tot teritoriul ţării. Singurele date disponibile ne arată că majoritatea sunt plasate strategic în centrele universitare. Motivul este simplu: fetele tinere sunt şi cele cu cea mai mare nevoie de bani şi astfel, cel puţin teoretic, mai predispuse să aleagă, chiar şi pentru o scurtă durată, un astfel de job.
E legal aşa ceva?
Potrivit legislaţiei româneşti, video-chat-ul cade sub incidenţa actului normativ 196/2003, în fapt „Legea privind prevenirea şi combaterea pornografiei“. Urmând „sensul şi litera legii“, aflăm că angajatorii de acest tip pot fi liniştiţi. Sancţionabile sunt doar activităţile ce implică minori. În rest, obligaţiile patronilor de video-chat se leagă de parolarea obligatorie a site-urilor, declararea firmelor la Registrul Comerţului şi evitarea absolută a oricăror activităţi zoofile sau necrofile. În ceea ce privește impozitele datorate statului român, soluţia angajatorilor a fost una extrem de simplă: majoritatea firmelor de video-chat sunt declarate fie într-un paradis fiscal, fie sunt afiliate la alte organizaţii de profil, înregistrate în străinătate.
4.000-5.000 de dolari lunar
Dacă în „perioada de glorie“ a video-chat-ului, adică undeva în prima jumătate a anilor 2000, o fată putea câştiga şi 10.000 de dolari pe lună, profitul a scăzut substanţial astăzi.
Chiar şi aşa, un model experimentat poate produce circa 4.000-5.000 de dolari lunar. Tocmai aceste sume exorbitante pentru nivelul de trai din România, plus investiţiile minime ale organizării unei sesiuni de video-chat au convins tot mai mulţi români să se transforme în actori amatori în producţii pentru publicul adult.
Un studiu făcut de Asociaţia Producătorilor de Materiale Pornografice din SUA, a scos la iveală portretul-robot al utilizatorului de videochat.
Bărbat cu stare socială bună, vârsta cuprinsă între 30 şi 50 de ani, de obicei manager al propriei companii sau firme sau, oricum, un angajat model.
Ce caută o astfel de persoană, cât se poate de respectabilă, pe astfel de reţele? Lăsând la o parte ipoteza, deloc rară, de altfel, a nemulţumirii faţă de propria înfăţişare, ce duce, în cele din urmă, la o timiditate extremă şi la o frică de contact intim direct, personajul generic descris anterior caută chiar asta: distanţa. „In and out“, cum spun americanii, un proces rapid, aparent lipsit de orice formă de afecţiune, ataşament sau implicare.
Sursa: Adevărul.ro
Follow
Distribuie:0000
