Întrebarea cea mai importantă pentru estici şi vestici deopotrivă este dacă sensul moral al vieţii publice poate fi recuperat prin supravegherea vieţii private.

Bernard-Henri Lévy publică astăzi un text care va face într-un fel sau altul carieră. O scurtă relatare ”obiectivă” a unei conversaţii cu Mihail Hodorkovski care dezvăluie lucruri majore într-o manieră discretă, fără nicio gesticulaţie retorică. (Le Point.fr)

Într-o duminică dimineaţa la Paris, Mihail Hodorkovski participă la o conversaţie în cerc restrâns, a cărei gazdă este Fanfan, soţia lui André Glucksmann. De faţă se mai găsesc Bernard-Henry Lévy şi o prietenă comună, Galia Ackerman. Schiţată rapid, scena aminteşte de salonul Diotimei din cartea lui Robert Musil, unde se reuneau cele mai diverse şi strălucitoare figuri ale epocii. În orice caz regăsim aceeaşi ambiţie de spiritualitate gratuită, privată astăzi, ce-i drept, de asistenţa vechilor saloane, dar care se oferă în compensaţie publicului larg prin intermediul presei. Gazdele franceze îşi primesc oaspetele cu o curiozitate încordată, cu o aşteptare plină de speranţă căci fostul prizonier al lui Putin a putut părea o clipă un nou Zaharov, conştiinţa democratică a Rusiei. Citește continuarea aici

Distribuie:0000

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here