Era una dintre acele femei care primesc flori o singură dată pe an.
Sau nici atât.
Vara era la prăşit, iarna – la ţesut covoare şi cuverturi.
Crescuse cinci copii singură, crescuse şi copiii copiilor ei: cu mult lapte dulce fiert în ceaun, cu şuncă afumată pusă bine în cămară, cu ouă proaspete şi ciorbă de verdeţuri adunate de prin grădină. Se răsucea, aduna nişte lobodă, leuştean, smulgea câteva cepe din pământ şi mai trecea o zi.
Duminica, vara, stătea pe uliţă şi drăcuia beţivii satului!
Asta după-amiaza, că dimineaţa era la biserică şi venea de acolo cu aer de sfinţenie!
Avea doar două clase, făcute înainte de război.
Povestea cum se ducea la şcoală cu un ou fiert în buzunar; se minuna când nepoţii-i rămâneau corijenţi, cu atâtea bunătăţi în frigider.
Îi părea tare rău că nu învăţase mai mult: CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
loading…
