Frunzăresc Facebook, duminică dimineaţa, la cafea. Cineva îmi da un link, care mă duce la alt link. Îmi zice că voi lăcrima.
N-am lăcrimat, doar mi s-a făcut pielea de găină.
Citiţi aici:
“Am luat aur la Olimpiada Internaţională de Mate!!!
Aşa, şi?!
Sunt vreo şase. Cinci băieţi si-o fată. Doi dintre ei au benoacle. „Feţe de tocilari”, aşa gîndeşte lumea despre ei! Plus vreo doi-trei profesori, dintr-ăia de au 15-şpe milioane de lei vechi si halesc conserve în deplasările peste graniţă, ca să pună deoparte diurna şi s-o utilizeze la „trei stele”, ultra-all inclusive, în Grecia, alături de soţia sa, o „mîhnită” de profă de biologie.
La aeroport nu-i bagă nimeni în seamă, dar deasupra capului, unul dintre dascăli ţine o tăblie pe care scrie:”România”. Aeroportul se întrebă: „Ce e, mă, cu amărîţii ăştia?” Au nişte tricouri galbene pe ei, iar la gît le atîrnă medalii. La unii, de aur. „Dacă sînt sportivi, de ce nu e ciorchinele de camere TV pe ei?” continuă întrebările. Aaaa, uite, au şi-un steag. Un tricolor! Cînd îl afişează, o fac cu mîndrie. „Bă, esti nebun?! Ăştia chiar mai cred în chestia asta cu reprezentarea cu cinste a ţării, cu… Cine sînt?” Da, chiar aşa, cine sînt de nu-i bagă nimeni în seamă, în afară de rude? CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
loading…