Operele tovarăşului
Home > Operele tovarăşului
Zilnic, trecând pe acolo, mă opream în faţa vitrinei. Aveam 13, 14, poate 15 ani. Vitrina era împărţită în două, într-o parte, de-a valma, pixuri flaro, caiete dictando, jucării rudimentare, păpuşi monstruoase, pliculeţe cu ‘Pic”, radiere şi penare de lemn. În partea cealaltă, rânduite îngrijit pe un postament acoperit cu pânză roşie, operele lu’ toa’şu.
La două-trei zile intram în librărie să văd “ce s-a mai adus” – pe vremea aia totul băltea în diateza reflexivă: se aducea, se decidea, se hotăra, se ceva ori altceva. Eram doar un pici, chinuit de lăcomia cititului; nu eram eu foarte dumirit despre mersul lumii şi mare lucru nu ştiam despre “conspiraţia librăreselor”. Nici nu era o conspiraţie. În librărie, ca pretutindeni pe atunci, marfa mai de soi nu era la vedere, pe tejghea ori în vitrină, ci dosită, sub tejghea, rezervată pentru clienţii “de soi”. Se ştie cum funcţiona sistemul, nu-l mai descriu. Cartea pe sub mână îi procura librăresei acces la carne, pe sub mână, de la măcelarul interesat de cărţi inaccesibile celorlalţi, ulei, zahăr sau alte lucruri de preţ, tot pe sub mână, fără cartelă, de la gestionarul de la “Alimentara” şi tot aşa. Aveam să descopăr… citeste continuarea aici
